Știu, a murit domnul Iliescu,
Mi-a spus Eminescu din statuie, ca dintr-o rană,
Dar știi cine a fost Iliescu, l-am întrebat?
Să nu fie România iugoslavizată,
Căci după '90, în Transilvania ar fi fost dărâmate, cu Iohannis sau Nicușor,
Statuile românești și Trianonul ar fi dat la spate, pentru un alt tricolor!
Inclusiv statuia mea de la Târnăveni,
Și, probabil, în locul ei,
Calare pe tot ce e românesc,
Ar fi fost pus un Arpad obraznic, de doi lei.
Ai mai fi venit atunci,
Răzvan Ducan, la statuia lui, ca la statuia mea?
Da, aș fi venit, coane Mihai,
Văzându-te tot pe tine și nu pe altcineva.
Speranța e o formă de luptă,
Ce nimeni, nicicând, n-o poate lua,
Că din speranță, aș fi refăcut,
bulgăr cu bulgăr, la Târnăveni, statuia ta!
Răzvan Ducan


Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu