Doleanță mamei
Aș vrea să fii lângă mine
Să mă strângi în brațele-ți calde;
A trecut frumoasa mea copilărie
Dragă mamă nu te pot uita de-o veșnicie.
A trecut timpul de când m-ai lăsat
Și în cerul plin de stele ai plecat.
Sunt același băiat cu bune cu rele
Fără tine mă uit noaptea la stele.
Sufletul mi-e îmbibat de eternă melancolie
Mi-e dor de tine mamă și de mirifica-ți privire.
Acum ochii tăi albaștri îmi veghează somnul dulce
Atunci când adorm și-mi fac o sfântă cruce.
Trăiesc pe pământ
Realitatea e dură și grea
O accept visând și scriind
O poezie din al meu suflet și gând.
Trăiesc zâmbind pe acest pământ
Îmi duc crucea
Oricât ar fi de grea;
Speranța-mi dă putere să lupt
Nu-mi pasă de impedimentele din viața mea.
Așa sunt eu de când mă știu
Pe o foaie albă o idee-mi scriu -
Nu-mi pasă ce spun alții de handicapul meu
Zbor ca o pasăre și alerg mereu
Nu-mi pasă că sunt singur, fiindcă și eu iubesc
Literatura care m-a făcut să întineresc.
Boema de la OJT
De mult n-am călcat în acest bar infect
Mi-am dat seama că oamenii de acolo sunt pe interes.
E mai bine acasă lângă familia mea
Lângă prietenii care nu mă vor trăda.
Acolo nimic nu am avut de învățat
Doar scriitori de nota zero m-au înconjurat.
Îmi pare rău că prea târziu mi-am dat seama
Că acești parveniți m-au sfătuit degeaba.
Pe drumuri ajungeam dacă rămâneam cu ei
Fără volume publicate și în buzunare cu zero lei -
Nu mă-nteresează de ceea ce zice lumea
Sunt un om pașnic și îmi duc crucea.
Bârfe și mârșăvii întodeauna vor exista
Le voi primii dar nu mă va interesa.
Lumea e rea și devine din ce în ce mai rea
Dacă sunt căzut pe jos nimeni nu mă va ridica.

Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu