orele negre
din cadranul ceasului
zboară corbii
cifra patru este spartă
pe acolo îşi fac loc
ei par altfel de ore
un timp făcut ghemotoace
ce ce înalță deasupra turnului
şi plutesc pe curenții de aer
apoi se retrag la odihnă
pe orele rămase întregi
le zgârie cu ghearele ascuțite
ascunzându-le strălucirea
timp negru izvorând din orologiu
timp de nenorociri și moarte
timp ce nu are loc
între mecanismele
cu roți dințate
timp născut din timpul firesc
timp ce pluteşte o vreme
peste oraş și peste lume
şi se întoarce apoi
la cuibul din turn
e iarăşi bine
e iarăşi cerul curat
doar că prin spărtura
cifrei patru ne pândește
un plisc negru si ascuțit
O altfel de metafizică
În ziua de Crăciun
stătea cavalerul
privind la paharul cu vin:
el visa lupte
sânge şi glorie
pe masa de lemn
anul tăiat
în felii subţirele
rezonanţă de craniu
izbit cu degetul
o flexibilitate a chemării
întoarsă către ecou:
strigătele muribunzilor pe câmpurile de bătaie
alături mireasma
unui fior străfund
ce-i mângâie armura
din ieslea cu fân
pruncuţul sfânt îi face semn
semn tainic
chemându-l s-o ia ca şi franciscanii
desculţ
prin ţinuturile iertării
roua cea de sânge
un fluture pe fruntea
lui Isus cel răstignit
cu molcome
bătăi din aripi
îi face vânt
să-i aline suferința
Isus îl simte
ca pe o adiere
ce-i zvântă sângele închegat
şi sudoarea cea de moarte
în jur sunt urlete
ce năvălesc din infern
şi şoapte ce picură din cer
o lume ce se frământă
sunt ochi ce plâng
şi mâini care aplaudă
se sfâșie pânza zilei
iar trena nopții se lasă
numai zdrențe
când Răstignitul
strigă strigătul cel de moarte
abia atunci
ducând pe aripi
speranța Învierii
ca un licăr de lumină
fluturele zboară
pe flori departe
își va odihni
picioruşe muiate-n sânge
şi roua nopții se va înroși
vor clipoci departe
suspinele mamei îndurerate
a doua zi un abur
se înalță de pe câmp
Dumnezeu chemă la El
sângele nevinovat
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu