Cum au pierdut rușii Alaska?

                                   de Gheorghe Pârja

Întâlnirea recentă dintre Trump și Putin, în Alaska, pentru o eventuală pace în Ucraina, a făcut înconjurul lumii. Și a trezit un interes sporit pentru istoria acestui teritoriu. S-au formulat mai multe păreri și întrebări. De ce tocmai în Alaska l-a primit americanul pe rus? Imediat ni s-a amintit că Alaska a aparținut Rusiei. De aici s-au declanșat suspiciunile. Este la mijloc o negociere de taină? O revenire a teritoriului la vechiul proprietar? Cică, cei doi lideri au avut o conversație fără consilieri sau jurnaliști. Până vom afla ce au vorbit, m-am gândit că ar fi bine să vă spun cum au pierdut rușii Alaska! Mai ales că la mijloc a fost un general de origine română, din armata americană, pe numele lui George Pomuț.

Am la îndemână cartea lui George Fillman – „Generalul George Pomuț (1818- 1882). Istoria vieții și timpurilor sale”. Să vă spun povestea lui pe scurt. S-a născut într-o familie românească din orașul Gyula, astăzi pe teritoriul Ungariei. Familia Pomuț provenea din satul Săcele, de lângă Brașov (dar și bănățenii și-l revendică) de unde bunicul său, Dinică Pomuț, a plecat spre vest pentru o viață mai bună. Copilul a fost botezat de către preotul ortodox Atanasie, cu numele de George Pomutz. Revoluțiile pașoptiste îl surprind la vârsta de 30 de ani. Spirit liber participă la mișcările de înnoire politică și socială din Ungaria. Se înrolează în armata de honvezi. Ajunge la gradul de căpitan.

Roata se răsucește, revoluțiile sunt înfrânte, iar Pomuț, pentru a scăpa de condamnarea guvernului austriac, a ales să plece în America, cu un grup de camarazi. Ajung la New York. De aici, cu bănățeanul Dragoș și un grup de revoluționari maghiari, se îndreaptă spre Vest. În Iowa au primit în stăpânire un teren mai mare. Primește cetă­țenie americană. Avea o fermă, realiza venituri frumoase. Pomuț începe să fluture în America ideea egalitarismului etnic, cerând Ungariei să aplice un tratament corect românilor din Transilvania. Aceste proiecte nu s-au rotunjit, deoarece începuse Războiul de Secesiune, iar Pomuț se înrolează în armata nordistă a lui Lincoln. Dă dovadă de calități militare de excepție, cu calm și curaj obține victorii răsunătoare.

A devenit erou în viață, prin faptele sale de arme, mai ales în lupta de la Atlanta. Comandantul lui, generalul Gresham, scrie într-un raport: „L-am întâlnit pe Pomutz, un brav și curajos ofițer care se bucură de o mare popularitate în rândul camarazilor și soldaților săi. El nu este doar un ofițer valoros, versat în toate problemele militare, ci și un om cu o cultură superioară, un gentleman manierat”. În anul 1865, ca o recunoaștere a calităților sale militare, Senatul american îi conferă gradul de general de brigadă. Biografii săi spun că avea un sistem de relații impresionant, vorbea fluent opt limbi străine și recita din Byron. Ceea ce l-a făcut pe președintele Andrew Johnson să-l numească reprezentantul diplomatic al Statelor Unite la Petersburg, pe lângă țarul Rusiei, Alexandru al II-lea.

A petrecut pe malurile Nevei 12 ani, sub trei președinți americani, caz de excepție în istoria Departamentului de Stat. A avut o contribuție remarcabilă în evoluția relațiilor americano-ruse. A dovedit suplețe diplomatică, tact și putere de convingere asupra interlocutorilor. Când Rusia a ajuns la ananghie financiară, consulul general George Pomuț, cu inteligență și abilitate, l-a sfătuit pe țar să renunțe la Alaska, invocând argumente diverse. Negocierea a fost făcută tot de el, astfel că acest teritoriu a fost vândut Statelor Unite la o sumă aproape simbolică: 7,2 milioane de dolari. Suprafața teritoriului este de peste 1,7 milioane de kilometri pătrați. Bogățiile subsolului – aur, petrol și alte zăcăminte – au dovedit a fi o afacere extrem de profitabilă. Mai corect, Alaska a fost pierdută prin vânzare, la un preț derizoriu. Era în anul 1867.

Generalul a renunțat la diplomație în anul 1878. Din motive neelucidate, nu s-a mai întors în America. Moare la Petersburg, în 12 octombrie 1882 și este înmormântat în Cimitirul Smolensk. Nu au fost lămurite nici împrejurările suspecte ale morții, nici soarta averii acumulate. Prin 1913, s-a dat o lege care prevedea repatrierea peste Ocean a rămășițelor pământești ale lui George Pomuț, pentru a fi depuse în Cimitirul Național Arlington, unde se află mormintele celor mai de vază cetățeni ai Americii. Dar evenimentele din primul război mondial și revoluția bolșevică au împiedicat punerea în practică a acelei legi. În 1944, cetățenii americani de origine română au construit un cuirasat cu numele generalului, pe care l-au dăruit guvernului federal.

În Cleveland, în fața Catedralei ortodoxe române, a fost dezvelită o statuie a generalului. În 30 mai, americanii cinstesc memoria celor care au contribuit la nașterea societății americane. Printre cei pomeniți și omagiați se află și generalul cu obârșii românești George Pomuț. Președintele Clinton, în 1997, cu ocazia vizitei în România, în discursul său, a ținut să-l amintească. Apoi, președintele Emil Constantinescu l-a evocat în Congresul Statelor Unite. Istoricul George Fillman scrie în cartea lui: „Prin inteligență diplomatică și activitatea remarcabilă, Pomuț și-a câștigat un loc important în istoria diplomației americane.”

E bine să știm că un român a marcat nașterea marelui stat democratic. În taină chiar, mă încercă un sentiment de mândrie. Despre ce au vorbit Trump și Putin în șoaptă, în Alaska, vom afla mai târziu, sau niciodată.