Putin a început o vizită prelungită în China. Iar acolo se află toți lideriii importanți ai Eurasiei. Aparent pentru grandioasa paradă. Practic însă pentru a strânge liniile. Deja „timpul nu mai are răbdare”, iar chestiunile esențiale se cer tranșate. Tentativa lui Trump de a pune capac războiului din Ucraina a eșuat ca efect al duplicității liderului american. Pe de-o parte promovând „agenda păcii”, pe partea cealaltă efectuând manevre agresive. De exemplu, acum se află în plină pregătire o manevră agresivă asupra Venezuelei. 5% din flota americană e concentrată acolo, fiind de așteptat o tentativă agresivă de schimbare a puterii politice a țării, Nicolás Maduro. Nu cred că mișcarea a fost negociată cu Putin!
În urmă cu vreo 10 zile v-am prezentat ceea ce
urmează să se petreacă în China, anume strângerea rândurilor a BRICS în
RIC(vezi aici). Nu întâmplător vizita lui Putin este de patru zile și, de
asemenea, nu întâmplător India e reprezentată de Modi. Prima vizită a unui
lider indian în China din ultimii șapte ani. Iar agenda întâlnirii e una extrem
de bogată, negociată intens de cele două echipe de negociere.
Rolul Rusiei în tot contextul, dincolo de rezolvarea
propriei agende, este cel de liant între India și China. India are încredere
nelimitată în Rusia, datorită unei întregi istorii în care rușii au apărat
necondiționat India, iar prietenia intensă dintre Xi și Putin are rolul de a
face ca negocierile să se miște în direcția dorită.
Cealaltă linie, extrem de importantă, este legată de
Iran și Coreea de Nord, țări care sunt aliate de facto și care au propriile
agende de rezolvat. În special Iranul, care se află în pragul unui nou război
pregătit de Israel. În ultima perioadă, Rusia a făcut eforturi intense pentru a
crește tehnologic capacitățile antiaeriene ale Iranului, iar China a livrat
numeroase echipamente militare de bază. În plus, China are un plan pe termen
mediu pentru livrarea de avioane moderne Iranului. Nu știm însă dacă timpul va
mai permite dotarea cu avioane a țării, în condițiile în care e posibil ca
războiul de acolo să înceapă în câteva zile.
Coreea de Nord este, de asemenea, în probleme
critice cu surata sa din sud, care pare împinsă de americani spre râcă. De
asemenea, Japonia e reinflamată din spate, cu toate că, pentru ea, un război cu
China se poate dovedi terminal.
Însă, fără doar și poate, poziția cea mai complicată
o are Federația Rusă întrucât se află de trei ani într-un război deschis cu
NATO. Cu toate pozițiile sale aparent pacifiste, Trump ori nu poate, ori nu
vrea să adopte o poziție clară, ori e deosebit de șiret. Atitudinea sa față de
război este extrem de încețoșată, astfel încât se zbate într-un morman de
declarații diametral opuse. Ba vrea pacea, ba zice „să-i mai lase puțin să se
bată”, ba se izolează, ba ar fi de acord să trimită contractori privați în
Ucraina. Ba le spune europenilor să se potolească, ba îi transmite lui Putin
amenințări belicoase. Totul, o imensă negură, din care nu poți înțelege absolut
nimic.
Iată de ce Rusia caută în China o clarificare rapidă
a poziției aliaților săi. Iar aici, nodul central este China. O Chină care, mai
devreme sau mai târziu, se va afla ea însăși în situația Rusiei, astfel încât
un joc slab acum ar putea să aibă repercusiuni grave asupra sa. De partea
cealaltă, președintele Xi încearcă un balet care să-l mențină într-o poziție
încă de mediere, dar zilele până la începerea crizei generalizate mondiale sunt
deja numărate. Ceea ce vedem, dacă dăm la o parte poleiul banal și bombastic al
lui Trump este cu totul altceva.
Loviturile asupra Rusiei se întețesc dinspre
Ucraina. Desigur, nulitățile europene fuseseră însărcinate să dea o lovitură
similară celei de la Kiev în Georgia, însă populațuia și Partidul „Visul
Georgian” le-a stricat socotelile. De fapt, interesul „seniorilor” ar fi fost
deschiderea unui al doilea front în Georgia, astfel încât să slăbească Rusia.
Alegerile de la Tbilisi au reușit însă o întoarcere spectaculoasă.
Cea de-a doua fragilizare a Rusiei s-a dorit prin
intermediul culoarului Zangezur(vezi aici). Ceea ce e interesant e că Pașinian,
după ce a cedat în fața americanilor, a aterizat și el la Tianjin, stabilind o
colaborare cu China. Și, posibil, căutând linii de legătură cu Putin). Cu alte
cuvinte, un pas lateral care ar putea fi benefic unei detensionări a rușilor în
zona Caucazului. Este prematur s-o profețim, dar o scoatem pe masă ca eveniment
cu o oarecare probabilitate. Însă, ceea ce e cert este că europenii fac
presiuni asupra Ucrainei să-și sporească loviturile în adâncimea Rusiei. Dacă
se dovedește bănuiala mea, anume că Trump face doar un joc de sirenă, încercând
să-i adoarmă vigilența lui Putin(vezi aici), ar trebui să vedem o continuă
înrăutățire și inflamare a frontului din Ucraina pentru a se lovi … Iranul.
În ultima perioadă au fost numeroase transporturi de
arme avansate către Israel. Israelul, după eșecul din prima tentativă de
schimbare a regimului în Iran, își dorește cu fervoare să dea de data aceasta o
lovitură finală. De aceea se pregătesc intens, inclusiv prin preluarea de
armament avansat din SUA. De data aceasta, cel mai probabil, SUA va lupta cot
la cot cu Israelul, dorindu-se o lovitură-fulger. Cu Rusia ocupată integral de
frontul din Ucraina(pe care Ursula împreună cu nulitățile europene vor să-l
incendieze prin intrarea de forțe străine în ecuație) se va câștiga timpul
necesar unei schimbări de regim în Iran, fără ca Rusia să se mai poată
concentra. Posibil ca misteriosul comportament al lui Trump să ascundă fix
acest plan: ne prefacem că nu noi, ci europenii amplifică lupta din Ucraina,
după care dăm foc Iranului.
După cum bine știți, miza alegerilor din Moldova e
reprezentată de intrarea sa în război de partea Ucrainei. De altfel, Maia Sandu
a anunțat că va trimite „voluntari” în Ucraina, după care, cel mai probabil, va
ataca asumat Transnistria, urmărind o inflamare a rușilor. Iar când rușii vor
bombarda Moldova, cel mai probabil România se va trezi că trebuie să-și
exercite „rolul frățesc” de apărare a Moldovei, punându-și antiaeriana la
dispoziție pentru a proteja „frații de peste Prut”. Doar că asta înseamnă, fără
niciun ocoliș, o declarație directă de război adresată Rusiei. Probabil astfel
se urmărește intrarea „pionului românesc” în război, aducând aport de „carne
proaspătă” pe frontul Ucrainean. Altă nerozie care ne-ar putea costa totul.
Înțelegeți probabil de ce Ursula i-a convocat pe cei
doi papagali prostovano-retarzi: Bolovan și Mucușor. E o probabilitate mare de
instrumentare inclusiv a unui atac sub steag fals care să genereze criza
necesară declarării războiului de către România.
Posibil ca la nivel înalt să se cunoască situația,
iar discuțiile din China să caute soluții pentru întărirea securității
eurasiatice. Iar în cazul unor astfel de măsuri, China nu mai are cum să se
extragă, decât într-un mod clar. Va risca însă China să aibă, imediat după ce
Iranul (principalul său furnizor de hidrocarburi) va fi îngenuncheat, o soartă
similară Rusiei? Și, mai mult, va spera să mai scape, în condițiile în care nu
și-a ajutat prietenii la nevoie?
E posibil ca eu, cu speculațiile mele, să fi mers
prea departe. Vom avea însă mai multe certitudini după ce Putin va părăsi
pământul Chinei. Până atunci nu ne rămâne decât să ne ascuțim urechile și să ne
păstrăm vigilența.
Autor:
Dan Diaconu
Sursa:
https://trenduri.blogspot.com/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu