Nu mai e nevoie s-o spunem ca s-o știți, ba chiar s-o simțiți în vine: noi ca popor suntem îngrozitor de defazați. Facem cumva de ne descurcăm în ceasul din urmă, dar altfel… dezastru. Orice vine peste noi, de la popoare migratoare la COVID la criză mondială, noi ne bazăm inițial pe moaște, pe Sf. Gheorghe, pe politruci, abia la final pe faptul că de nevoie, suntem oarecum descurcăreți. În sens rău, nu bun. E de față bancul s-o confirme: „S-a scumpit motorina, nu te afectează? /Nuuu, io tot de 50 de lei bag…”
Polonia a doborât drone obraznice rusești, practic
arătând în premieră măreței Armate Roșii că „pe-aici nu se trece”, cum
pretindeam. Noi ridicăm avioane, da’ de se sperie dronele. Germania și-a
renăscut legendara industrie și mașinărie de război, noi nu suntem în stare să
repornim vechile fabrici să facă ceva, acolo, praf de pușcă, dinamită, orice.
Furci, topoare… În Rusia, la școală, îi obligă pe copii să facă aplicații, ore
cu condus de drone, că or avea nevoie de ei. Noi dăm peste mână copiilor când
joacă jocuri de război și le limităm timpul de calculator și de „stat pe
telefon”. Toată Europa își regândește strategia, evident suntem de acord, dar
fiecare declarație oficială începe la noi cu „partenerul strategic SUA” pe care
îl doare acolo undeva de noi. Aaaa, noi cumpărăm fregată turcească second-hand,
absolut necesară, în timp ce alții fac drone submersibile, s-a dovedit că ele
sunt viitorul. Bricul Mircea, toate pânzele sus?!?
Să trecem însă dincolo de jocul de-a războiul al
marilor puteri. Nu înainte de a spune că summitul de la Beijing i-a dat
încredere și plus de tupeu lui Putin, vezi recentele atacuri masive și
încălcările de granițe, plus manevre militare în Belarus și altele cu China și
Mongolia. Iar eu, subsemnatul, ca orice editorialist ce se respectă și se
pricepe la „tot ce mișcă/râul,ramul”, „de eram NATO”, pe loc băgam în NATO tot
ce prindeam, de la Japonia la Coreea de Sud la Georgia, de-a dracului, ca
răspuns. Să vadă că Occidentul nu e ca Românul. „A fi cumva, întotdeauna o fo’
cumva…n-o fo’ să nu fie cumva…” La noi însă, ministrul Apărării avertizează
finuț că…atenție cu discuțiile cu creșterea vârstei de pensionare, că are 6000
de militari profesioniști, băieți buni, care pot pleca oricând. Știi ceva, dom’
ministru? Când a început războiul cu Ucraina s-au pensionat în masă alte mii și
nu s-a întâmplat nimic.
Măscăriciul Trump cere Europei să-și dinamiteze
relațiile cu China și India, în condițiile în care el ni le-a dinamitat cu SUA,
în materie de oțel și alte cele, și să le punem tarife de 100%. Atâta știe,
tarife. Între timp, gramul de aur a sărit peste 500 de lei. Victor Orban „face”
politica europeană și vrea transformarea UE în structură cu cercuri
concentrice, probabil cu el în mijloc, dar cu țeavă de gaz și țiței spre Rusia.
În tot acest timp, noi ne vedem de-ale noastre, cu gândul clasic ca „la noi nu,
nu va fi”, ne protejează energiile din Apuseni. Noi cu „forța noastră de
reacție rapidă”: de vine năcazul, aprindem grânele (care?), otrăvim fântânile
(care?), inundăm culturile(cu ce?) și fugim în munți cu nevasta, vadra cu vin
și cu capra vecinului.
Autor:
Alexandru Ruja
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu