Între două promisiuni de ploaie, tot atâtea amăgiri, azi, 10 septembrie 2025, am făcut iar o raită prin Stațiunea ”Izvoare”. Acolo unde-i grupul de clădiri în care, cu ani în urmă, era trai pe vătrai, pe la restaurante și hoteluri, acum au apărut construcții noi, care par a fi în stadiul de finisaj. S-a scurmat și mult teren în jur, posibil, pentru parcări și jocuri sportive. Unde era Pârtia ”Cora” s-a tras un zid, se pregătesc instalațiile de transport pe pârtia de schi. Am fugit iute din ghemotocul de clădiri, pentru că nu pentru așa ceva am urcat în ”Izvoare”. Am tras o geană către Mlaștina Vlășcinescu, un ierbar viu care arată plante care au trăit în urmă cu milioane de ani, apoi am ales liniștea din poiana numită ”După Curte„. Deși iarba de-o palmă încă-i verde, adică-i bună de pășunat, turma de oi a lui Verdeș din Desești a coborât către sat. Este răcoare bine, iarba verde are și o nuanță argintie, dată de roua dimineții în bătaia primelor raze ale Soarelui. O fi fost și brumă? Căutătorii de ciuperci umblă a pagubă, însă le-a renăscut speranța, deoarece, iată, au apărut aceste forme rotunde și albe ca laptele, care anunță că urmează hribele. Formele albe ca mingea de ping-pong se numesc (o spun mai cotit), pârțul calului. Eu și Dorel, amicul care mă însoțește, devenim stăpânii stânii părăsite, aici ne punem tabăra pentru a servi dejunul. La plecarea dintre brazi, am fi îmbuteliat niște ozon, să-l ducem acasă, ca ”merinde„ până la următoarea tura în natură. La coborâre, am făcut popas pe malul Lacului Firiza, unde, și aici, răcoarea aerului și culoarea frunzelor de fag ne spun că de-acum putem fi în așteptarea cucoanei Toamna...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu