Te privesc umbră
țesută cu fericire
și îți las în amintire albastră
șoaptele zorilor care-și
veghează visul de catifea.
în pridvorul colindului
iar rugăciunea o voi zidi
în cărarea luminii.
Toate acestea să fie
refrenul pașilor din fiecare început...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu