În anii ’80, în anul IV, cred, student la engleză-română, am avut un curs Shakespeare de un semestru, pe care ni l-a predat profesoara noastră de engleză, doamna Ana Olos (prozatoare, critic literar, traducatoare din literatura engleza, sotia celebrului artist plastic Mihai Olos).
Deși îmi plăcea Shakespeare și citiserăm marea parte a pieselor sale, chiar și o parte a ”Sonetelor”, nu prea l-am luat în serios (vreau să spun, ca pe o opțiune de studiu) fiindcă știam că, cei mai multi vom preda în școli îndepărtate, la țară, unde Shakespeare putea fi doar ”văru Shakespeare” și Anglia, o insulă cu Siri, acolo, la ei acasă...
Cu câteva zile în urmă, împreună cu o parte din familion ( soția, fiica și soțul său), am vizitat locul de naștere al marelui dramaturg englez.
Am văzut orașul, locul de naștere, mormântul său și al celor din familie, locul casei pe care a cumpărat-o după ce a ajuns celebru, casa fratelui și a surorii sale, clădirea teatrului , parcul, râul, copacii foarte bătrâni, am mâncat (bine și englezește) într-un restaurant vechi, cu două nume ( The Black Swan and The Dirty Duck), pe malul râului, am văzut ”lebezile”, și pe cele albe, multe și domestice, dar mai ales pe cea neagră, ne-am preumblat pe podurile orașului (amândouă foarte vechi, unul roman și altul din vremea dramaturugului, etc, etc...Întoarcerea, cam pe aceeași rută, cu case din alea, parcă trase la indigo, cu”raundabauturi”, păduri nesfârșite și orășele-village-uri reci și...englezești, către Corby (Corbii de Sus, nu Corbii de Jos!), la Adriana acasă, într-o zonă frumoasă, englezească, firește!
Scrisei acestea eu, Scheianu, nu ca să mă laud că fusei în Anglia (că am mai fost!), ci spre știința unor buni prieteni ai mei... ca să vadă și dumnealor ce și cum, să nu repet de enspe ori că, doară viața e o scenă cu imagini cât cuprinde sau câte ne sunt date...
Nicolae SCHEIANU
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu