„Am emoții!” – i-am spus Floricăi Bud, privind cum se umple sala „Ioan Burnar”, unde Cenaclul Scriitorilor se întâlnește săptămânal de ani buni. „Și eu am de fiecare dată” – a zâmbit ea. Am acceptat cu drag invitația și am purces la întâlnirea aceasta cu „Buzura la Berința” alături, cu un teanc de foi cu fragmente din viitoarele mele cărți și cu cele câteva amintiri, cuvinte și povești de împărtășit. Și mi-a fost drag și mi-a fost bine și m-am trezit că au trecut aproape două ore fără să fi băgat de seamă. Cu toții căutăm săli pline și timp care să ne cuprindă fără să ne strângă. Și azi a fost așa: cu sală plină și cu timpul prieten.
M-au emoționat multe lucruri: de la cuvintele delicatei doamne Lotica Vaida, la cele atât de pertinente și de frumoase ale Monicăi D. Cândea, care a venit cu o parte din elevii din Cenaclul „Voci eminesciene”. De la problematica ridicată de Nicolae Scheianu, la cuvintele colegului meu de redacție Flaviu Mihali. Și fiecare intervenție în parte a autorilor consacrați ori a tinerilor aspiranți a fost o provocare, o bucurie, un capăt de gând. Cred că am fi putut vorbi până seara...
Despre ce-am vorbit? Despre Buzura și despre felul în care s-a născut această carte. Despre sat. Despre satul din sufletul meu și al celor prezenți, despre rânduielile lui, despre evoluția (sau involuția) lui în timp, despre cum s-au așezat pe hârtie toate poveștile lui. Ele rămân sămânța inspirației, a scrisului, a sensului meu. Cartea la care lucrez acum, „Întoarcerea în blestem” este despre depopulare și durere, despre familii apuse și blesteme ascunse, despre plecare și despre prea puțina reîntoarcere acasă. Sigur, n-am scăpat nici de a povesti despre „Istoria culinară a sâmbetelor mele” - ca o joacă a mea prin sâmbete și printre bucate -, o carte care e încă în construcție și care se scrie singură cu fiecare sâmbătă.
Dincolo de emoție, de cuvinte, dincolo de cele câteva lacrimi pe care le-am văzut în ochii lui Nancy, a fost un fel de copleșitoare căldură, care m-a făcut să mă simt minunat.
Pentru ziua de azi, mă înclin în fața tuturor acelora care au fost prezenți și o îmbrățișez cu prietenie pe Florica Bud! Și îi urez „Ani mulți și buni!”, azi când aniversează 45 de ani de căsnicie.
P.S. Acum exact 22 de ani, într-un 25 octombrie rece și mohorât, Nancy mă ducea la primărie și-mi punea verigheta pe deget. Azi, într-o sâmbătă caldă și aurie, eu l-am invitat să-mi asculte în premieră fragmente din viitoarele cărți. Nu se pot pune în balanță cele două... Sau?
Dana BUZURA-GAGNIUC
Credit foto: Florica Bud, Monica D. Cândea, Gelu Dragoș, Angelo Supuran
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu