Auzim tot mai des și tot mai apăsat faptul că era mult mai bine pe vremea lui Ceaușescu. În comunism. Că o spun oameni mai în vârstă e de înțeles, ei regretă nu obligatoriu vremurile, cozile, serviciul, cât tinerețea, puterea, vremea când jucau și o miuță, plecau în concedii. Când o spun tinerii care n-au trăit așa ceva, dar le-o bagă Tik și Tok subliminat în cap (nu Pic și Poc, ăia sunt alții, de-atunci…), se cuvine să apelăm la cercetători, la fapte și la cifre grăitoare. Cu observația că subsemnatul a prins și acele vremuri, ca adolescent, înțelege și partea cealaltă, cauzele invocate, doar propaganda nu o acceptă.
Există oameni care au înțeles capcana și nu acceptă
să cădem în ea. Așa că au făcut o paralelă de prețuri, salarii etc între 1989
și 2025. Și reiese așa. Salariul mediu în 1989 era de 3100 de lei. În 2025 este
de 5300 de lei. Mediu. Și acum, prețul produselor de bază, cu observația că
atunci erau cantități limitate, pe cartelă. Un kilogram de zahăr costa 11 lei,
se primea un kilogram/persoană/lună, acum un kilogram de zahăr costă 4,5 lei.
Făina costa 4 lei și era raționalizată de asemenea, acum făina costă 3 lei.
Uleiul, obsesia românului, costa 11 lei/litru și era raționalizat la un
litru/lună. Acum e 8 lei uleiul și poți lua cu bacsul, la fel ca toate cele
dinainte. Mașina! Dacia 1300 costa 85.000 de lei, cam 27 salarii medii. Acum,
Logan costă 75.000 lei, adică 14 salarii medii, la o diferență de calitate
indiscutabilă. Benzina, și ea raționalizată, la 20 de litri lunar. Costa 9 lei
litrul. Acum costă 7,5 lei aproximativ și poți cumpăra o cisternă de vrei.
Dar să nu ne oprim aici. În februarie 1982, prin
decret, se majorau prețurile cu 35% la tot. În 1982, salariul era de 2400 de
lei. Un kilogram de pui-30 de lei, ficat de vită-35, de porc 37, un ou 1,8 lei,
carne de porc 37 lei, cremvurști 44 lei, parizer 38, ficat de pui 38. Și toate
acestea pentru a returna datorii. Da, s-au returnat. Istoricul Petre Opriș
spune că s-au returnat 14 miliarde de dolari plus penalități de 7 miliarde, o
afacere de altfel îngrozitoare, cu 50% dobânzi! Datorii făcute, în mare, pentru
industrializarea României. Ce nu se spune e că industrializarea s-a făcut cu
tehnică deja depășită, mai ieftină, nu cu vârfuri. Așa se face că tona de
zăcământ aurifer valora 390.830 de lei, dar costul extragerii era de 403.120
lei. Huila costa 451 lei/tonă, dar se extrăgea cu 520 lei. Țițeiul se scotea cu
1003 lei, dar se vindea cu doar 839 lei. Toate pe pierdere!
Aici e problema. De fapt. În productivitate. Sigur
că „toată lumea avea un loc de muncă”. Dar se muncea la mișto pe alocuri, de nu
credeți, întrebați minerii, după ce li s-a impus un alt sistem de plată sau agricultorii.
Sigur că „toți eram egali”, doar că unii, de la secretar de partid și sectorist
în sus, erau ceva mai egali. Și atunci, politicienii de la vârf erau mici
Dumnezei, vezi Volga neagra de serviciu a unora. Deschideai gura mare doar să
lauzi cel de-al N-șpelea Congres, altfel doar cu bancuri, la ureche. La fel cu
posturile de radio ascultate în surdină, cele cu știri adevărate. Nici măcar
libertatea religioasă n-o aveai, neocreștinii erau pedepsiți, creștinii clasici
erau raportați de se „prea spovedeau”. Prin urmare, cei care își regretă
tinerețile, făcând apologia Comunismului, sunt de înțeles. Are firesc. „Pe
vremea mea…”. Cei ce vorbesc azi fără să fi trăit atunci o zi sau fără să fi
avut o singură dată în față cifrele de mai sus, care sunt doar ciupite de ici
colo, nu acoperă tot spectrul, ar putea să se abțină. N-ar rezista o săptămână
în acel peisaj. Decât dacă tati ar fi secretar de partid…
Autor:
Alexandru RUJA
Sursa:
Graiul
Maramureșului
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu