de Gheorghe Pârja
Mult râvnitul Premiu Nobel, inițiat în anul 1901,
primul laureat fiind scriitorul francez Sully Prudhomme, a primit o replică
peste timp, în 1991, sub denumirea de Ig Nobel, joc de cuvinte pornind de la
englezescul ignoble. A apărut ca o farsă studențească și a supraviețuit peste
trei decenii, devenind tradiție academică mondială. Asta mi-a adus aminte de o
carte a regretatului nostru prieten, criticul literar Laurențiu Ulici, cu
rădăcini maramureșene, care a publicat antologia „Nobel contra Nobel”. Intenția
autorului a fost de a-i pune față în față pe scriitorii care au dobândit laurii
Premiului Nobel și pe cei care au rămas în afara opțiunilor Academiei Suedeze.
Nu pentru a dovedi superioritatea celor din urmă, ci pentru a proba
compatibilitatea lor axiologică.
Altfel zis, existența în literatura universală a
veacului trecut a unui număr de scriitori excepționali, mult mai mare decât cel
ce a întrunit sufragiile prestigiosului juriu. Printre ei sunt și câțiva
scriitori din literatura română, cu vocație universală. Astfel, Tudor Arghezi a
fost pus, în oglindă, cu englezul Bertrand Russell, Lucian Blaga, cu francezul
Saint-John Perse, Nichita Stănescu, cu poetul american Czeslaw Milosz.
Antologia lui Laurențiu Ulici este o contribuție românească sobră, esențială, a
unui secol de literatură universală. Dar să nu uit de unde am plecat.
Ce sunt premiile Ig Nobel? Mi-am răspuns la această
întrebare cu ajutorul documentarului alcătuit de jurnalista și dramaturga Stela
Giurgeanu. Ele sunt organizate anual în Statele Unite ale Americii, și
răsplătesc cercetări neobișnuite din mai multe domenii. De la literatură, la
fizică, de la chimie, la pacea mondială. Sloganul care stă în fruntea lor: Mai
întâi să facă oamenii să râdă, apoi să-i facă să gândească! După acest imbold,
gluma studențească a devenit o chestiune serioasă. Autoarea ne asigură că
aceste premii nu sunt o batjocură la adresa științei, nu sunt mofturi
colaterale, ci mai degrabă o celebrare a curiozității umane. Premiile sunt o
recunoaștere ludică a faptului că descoperirea poate fi amuzantă,
surprinzătoare, chiar dacă uneori frizează absurdul.
Un detaliu măgulitor pentru recunoașterea trudei
acestor cercetători care se iau în serios este că premiile sunt înmânate
câștigătorilor de către laureați ai Premiului Nobel. De aici și armonia dintre
geniu și căutare. Doamna Stela ne asigură că în cele trei decenii de existență,
Ig Nobel a devenit o adevărată colecție de zâmbete contra absurdului. Nu contra
Nobel. Iată câteva pilde ilustrative. Unele umoristice, altele curioase. Un
profesor de fonetică a fost premiat pentru că a creat un aparat de traducere
pentru comunicarea om-pisică. Translatorul era menit să redea mieunatul
pisicilor în cuvinte, și cuvintele oamenilor în mieunatul pisicilor.
Printre laureații Premiului Ig Nobel s-a numărat și
Elena Bodnar, pentru inventarea unui sutien care, la nevoie, se poate
transforma în mască de gaze. Laureata pare a avea origini românești, probabil
din Săpânța. În topul bizareriilor științifice este atenția unui medic asupra
creșterii unghiilor vreme de 35 de ani. A descoperit că unghia își încetinește
creșterea odată cu înaintarea în vârstă. O echipă japoneză a constatat faptul
că vacile vopsite în dungi precum zebra sunt mai puțin înțepate de insecte. La
capitolul aviație, o echipă internațională a fost premiată pentru că a
investigat ce se întâmplă când liliecii consumă fructe fermentate. Sunt în
stare de ebrietate. Unul a inventat un ceas deșteptător dotat cu roți. În timp
ce sună, să poată fugi de proprietar, forțându-l să se trezească. La categoria
psihologie, premiul a fost acordat unei cercetări care a demonstrat că atunci
când îi spui unei persoane narcisiste că este inteligentă, îi hrănești direct
egoul și îi amplifici narcisismul. Și încă o pildă din domeniul medicinei. Unul
și-a trosnit încheieturile mâinii stângi timp de șaizeci de ani, pentru a vedea
dacă acest obicei contribuie la apariția artritei. A descoperit că nu a
contribuit.
Anul acesta a primit Nobelul trăsnit primarul din
Vilnius, care a rezolvat problema parcărilor cu tancul. Și multe altele.
Premiile Ig Nobel au fost decernate la Boston, într-o atmosferă de carnaval
științific. Este ușor de constatat că acest demers studențesc are o oglindă
satirică. Știm foarte bine că Nobelul consacră descoperiri deosebite, teorii
unice. Doamna Stela ne spune că Ig Nobel arată partea ludică, absurdă și,
uneori, tragicomică atât a cercetării, cât și vieții. Ne aduc aminte că știința
este o activitate omenească cu tot ce presupune ea: obsesii, greșeli, întrebări
naive, intuiții ciudate. Și că, uneori, poate deveni o descoperire cu aplicații
benefice.
Aceste premii trăsnite, luate în seamă de savanți,
ne arată că oricât de cenușie ar fi realitatea, există mereu loc pentru un
surâs inteligent. Mulțumesc, Stela Giurgeanu! Mi-a plăcut documentarul,
deoarece și eu sunt stăpânit de curiozitate și de acea parte a lumii amatoare
de parodie, umor și relaxare. Se vede că de aceste stări au nevoie și
premianții Nobel.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu