Libertățile cuvântului

Sunt creatori care se risipesc în proză, în poezie, în publicistică, în literatura pentru copii, dăruindu-se vocației scrisului, pe care îl cultivă cu propriile  multiplicități, conjugând astfel punțile de legătură ale tranziției. Ceea ce îi reliefează este datul temperamental nesupus transcendenței spre salvarea interioară. Rafinamentul spiritului este supus unor acțiuni potențatoare și transfiguratoare esențiale, dezvăluite  cititorului prin confesiune sau prin alte moduri specifice de exprimare consubstanțială epicului sau liricului.

Un asemenea creator este scriitoarea Florica Bud,  care și-a îmbogățit, de-a lungul timpul, universul literar, însuflețind abstracțiunile prin capacitatea de a le încorpora existenței cuvântului. Sunt volume de o eterogenitate stilistică și tematică, de o varietate de tonuri și modulații. Cărțile publicate de Florica Bud, pe care le voi aminti aici ( pentru cititorul dornic de a se informa), pledează pentru simultaneitatea stilurilor și pentru libertatea creației artistice: Iubire, sunt un obiect nezburător. Proză scurtă. Carte de debut, Editura Gutinul, Baia Mare, 1992; Aventurile lui Nu-Motanul la curtea Zmeului Ca-Fe-Mini, Editura Scripta, București, 1994; Nu-Motanul și zmeul Pager, Editura Scripta, București, 1995; Alergând prin sine. Proze, Editura Printek, Cluj-Napoca,1996; Cui îi place școala? Meditații pe o temă dată, Editura Odeon, București, 1997; Nu-Motanul și Zmeul-Semafor-Roșu-Galben-Verde, Editura Clusium, Cluj-Napoca, 1998; Billclintonieni, Editura Eminescu, București, 1999; Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi. Roman. Editura Dacia, Cluj-Napoca, 2005; Mariatereza sunt eu. Roman. Editura Rao Internațional, București, 2007; Nu-Motanul și Fiul, Editura Rao Internațional, București, 2007; Reparăm onoare și clondire. Pamflete. Editura Limes, Cluj-Napoca, 2009; Stindardul dorințelor, volum bilingv: româno-albanez. Editura Redacția revistei Albanezul, București, 2010; Pierd monopolul iubirii. Poeme, volum bilingv: româno-francez. Editura Ramuri, Craiova, 2010; Crucificat între paranteze. Porme. Volum bilingv: româno-francez, Editura Ramuri, Craiova, 2010; Mi-e dor de-o pohtă bună. Proze, Editura Mașina de scris, București, 2011; Secol de vânzare.  Pamflete. Editura Mașina de Scris, București, 2012; Cu taxă inversă, iubirea. Poeme, Editura Mașina de scris, București, 2013; Selected Poems. Poeme, Editura Tracus Arte, 2014; Dariusienii avertizează luni. 2015. Editura Neuma, Cluj-Napoca, 2015; Ultima noapte de dragoste, întâia noapte de sex. Pamflete, Editura eLiteratura, București, 2016; Bărbatul care mi-a ucis sufletul într-o joi. Roman, ediție revizuită, Editura eLiteratura, București, 2016; The Man Who Killed My Soul on Thursday, Roman, Editura eLiteratura, București, 2017; Măturătorii Cerului. Pamflete, Editura eLiteratura, București, 2018; Lutebafla. Alfabetul de la Z la A, Editura eLiteratura, București, 2019.

Recenta carte - Duhul oceanelor reci. Poezie. Editura NEUMA. Editor: Andrea H. Hedeș. Ilustrația copertei: Laura Poantă, Nocturnă (ulei pe pânză). DTP: Gelu Iordache. Foto coperta IV: Silviu Gheție. 2020 – nu este doar o smulgere a gândirii sale, căreia îi acordă o funcție spirituală eliberatoare. Este, fără nicio îndoială, îndrăzneala cu care sparge tiparele versului, restituind noi și noi valențe cuvântului, gata să irupă, la fel de neprevăzut ca o stihie: un om, pe care nu am timp acum să îl descriu, exclamase, aseară, contrafurtunii din casă, ești o femeie rea, plină de neliniști, ești mai rebelă în casă decât ploaia afară.

Aproape neîncadrabilă în tradițiile literare, ea răspunde, în primul rând, unei necesități de logică, după care a fost construită de autoare: asemenea unei Oceanide (nimfă a oceanelor). Cât își va fi jucat rolul de sedus și cât de seducător? Numai deslușirea, prin lectură și înțelegere, de la conceptul abstract al fiind-ului, spre fiind însuși, va răspunde căutărilor noastre: perseverență, noul „ev aprins” reglează conturi cu sprijinul zeilor, creaturi avide  ce se scurg de pe maidanele cu mult, prea mult xes.

O încadrare a volumului Duhul oceanelot reci, argumentată, realizează Horia Gârbea în eseul Gradele și sepia, publicată în revista „Neuma” ( nr. 7-8 (45-46) 2021, p. 66): „poeme în proză cu accente de pamflet”; ”supragen” sau „ambigen” (vorba lui Octav Șuluțiu). Între liric și epic, ar paria totuși pe esența lui dramatică, ar putea fi jucat ca o melodramă.

Diversitatea contradictorie a realului, precum și preocupările literar-artistice de reorganizare a haosului universal sunt valorificate precum valurile oceanului la întâlnirea cu uscatul. Înzestrată cu bogate resurse interioare, necesare integrări într-un nou univers, Florica Bud, scrutând lumea cărților o grefează pe un imaginar în care teme și motive recurente dobândesc valențe înnoitoare,  propice vizionarismului său: are dreptate armand isopescu dindeal când afirmă, cu o voce voit stinsă, bărbații sunt entități supranaturale, nu pot să iubească femei obișnuite; femeia-mic dejun, femeia-prânz, femeia cină, femeia-pahar, femeia-apă, femeia-blid, femei-cuțit, din supunere față de destin, nici femeia-mamă.

Nu este un joc gratuit de limbaj și nici  o referențialitate facilă în mijloace de realizare  a unui umor, când hazliu, când ironic, dar de cele mai multe ori melodramatic. Fiecare cuvânt are proprietățile lui, el creează o realitate, nu o transfigurează. Statornică în confundarea cu sensul, îi conferă o dimensiune ce marchează calitatea de inovator, nu numai în stratul de suprafață al cuvântului, ci și al raportului „eu-terra mutanta”: fac parte din acea orchestră, aglutinând cuvinte, când, sentimente, ce nefiind au fost, când sunt, nu pot să fie nicicând de timp, nicicând de loc, nicicum a fi de mod.

Armonia funcțională a celor trei părți ale cărții - I.Mă înfășor în tristețea Esterei; II.Ascult vocea universului; III.Slovele mâinilor împreunate – uneori cu încordare, alteori cu dezinvoltură –  poartă cititorul pe căi deosebit de întortocheate.

Ceremonialul spunerii este unul atipic - și biruință, și înfrângere, și dobândă în absolut, și toate la un loc – dacă ne gândim că  nu oricine îl poate recepta. Florica Bud intenționează să-i redea cuvântului prezumtivele sale libertăți, pentru că, tot prin el, prin cuvânt,  inițiază un fel de  rituri alchimice în arta compoziției.

Cu metodă și luciditate, Florica Bud acordă drepturi fundamentale spontaneității, neprevăzutului manifestărilor insolite ale scriitorului care descoperă unitatea universului într-o solidaritate magică a elementelor firii: „Ulmeni-ul și ulița, ce duce spre Someșul zilei de azi – sălbăticit, buruieni îl ascund, fără zăgaz poate să muște hălci din Horgoș, - rămân pentru mine încă un prunc neostoit, zidurile cetății cu zâne. satul și râul ce curge este locul unde pot să spun cald bunicilor, Valeria și Victor, Florica și Nicolae, dormiți în liniște și pace! un spațiu unde am putut să spun, mamei-mamă și tatălui-tată, azi pământul unde pot să rostesc atât, odihniți-vă în pace!”

Adaptat la tiparul generos al propriei existențe, eul profund susține și asigură o coerență interioară, ideatică, de construcție poetică împărtășită cititorului.

Duhul oceanelor reci, scrisă de Florica Bud, este cartea-măsură a unui creator care se remarcă prin efortul de a construi o lume într-o altă lume, dar și prin mesajul transmis: creația cu infinita ei profunzime de forme relevează sensuri noi ale artei.

Nicoleta Milea