16.10.2025 Conf. univ. dr. N. Grigorie Lăcriţa.
Cuprins:
1. Precizări preliminare
2. Exemple, din Biblie, de nașteri, „prin intervenţia lui Dumnezeu”
2.1. În perioada Vechiului
Testament
2.1.1. Sarra, stearpă, de 90 de ani, soţia lui Avraam, de 100 de ani, a
născut pe Isac.
2.1.2. Rebeca, stearpă, soţia lui Isaac, a născu pe Isav şi pe Iacov.
2.1.3. Rahela, stearpă, una din
cele două soţii lui Iacov, a născut pe Iosif şi pe
Beniamin.
2.1.4. Soţia lui Manoah, stearpă,
a născut pe Samson.
2.1.5. Ana, stearpă, una din cele două soţii lui Elcana,
a născut pe profetului Samuel.
2.1.6. O femeie sunamită, stearpă, cu bărbatul bătrân, a născut un fiu.
2.2. În perioada Noului Testament
2.2.1. Elisabeta, stearpă, soţia lui Zaharia, a născut pe Ioan Botezătorul.
2.2.2. Maria, o fecioară, virgină, a născut pe Iisus Hristos.
3. Puncte de
vedere care susțin că „Minunile Dumnezeiești”, descrise în Biblie ca
„nașteri miraculoase”, ar fi fost „opera unor extratereștri”
4. Concluzii.
Bibliografie
1. Precizări preliminare
Pe perioada Vechiului Testament, femeile unora
dintre cele mai importante personaje biblice, care erau sterpe, au reuşit să nască, unele chiar la
bătrâneţe, inclusiv gemeni, numai prin „nașteri miraculoase”, adică numai „prin intervenţia lui Dumnezeu”, „prin câte un divin implant intrauterin”.
Mii de ani s-a crezut că asemenea „minuni”, fie de nașteri din femei sterpe, unele chiar la o
vârstă înaintată, fie din fecioare
(din fete virgine) nu vor mai avea loc niciodată.
Numai că, în zilele noastre, au loc nașteri
frecvente, ca ceva obișnuit, atât din femei sterpe,
unele chiar la o vârstă înaintată,
cât și din fecioare (din fete
virgine).
Astăzi, acest proces,
în care fertilizarea se produce în afara corpului femeii, după care, ulterior,
embrionul uman rezultat este transferat în uterul „mamei surogat”,
numită și „mamă purtătoare”, este frecvent utilizat în întreaga lume și
poartă denumirea de „fertilizare în vitro”,
în care, nici „mama purtătoare”, și
cu atât mai mult „nici soțul acesteia” (dacă are soț), nu au nicio legătură
genetică cu copilul astfel născut.
Fertilizarea in vitro este un proces prin care spermatozoidul bărbatului, fecundează ovulul femeii în laborator, unde se
formează embrionul uman, după care acesta este transferat în uterul „mamei surogat”,
numită și „mamă purtătoare”.
A nu se confunda
„fertilizarea in vitro” cu „inseminarea artificială”,
la care sperma este introdusă în uter, unde concepţia are loc relativ natural.
Deci, acele nașteri, menționate în Biblie, ca „nașteri miraculoase”, adică nașteri care au avut loc
„prin
intervenţia lui Dumnezeu”, în zilele noastre își găsesc
corespondent în „nașteri prin fertilizare în vitro”,
practicate ca ceva obișnuit în întreaga lume.
De reţinut faptul că, în perioada Vechiului Testament, infertilitatea era
considerată un blestem.
Deosebit de
important este a se reţine şi faptul că, descendenţii biblici, născuţi din
femeile sterpe, în general la bătrâneţe, când nici ele şi nici
soţii lor nu mai aveau nicio speranţă să mai poată lăsa urmaşi, au fost cu
toţii (1) numai de sex masculin și (2) numai „personaje
din planul divin de mântuire a neamului omenesc”.
O precizare
aparte se impune cu privire la cea mai cunoscută naștere miraculoasă, „o
minune a minunilor”, care a avut loc „prin
intervenţia lui Dumnezeu”, respectiv cea a nașterii Domnului
Iisus Hristos, naștere care este unică pentru că El s-a născut din fecioară, singura de
acest fel menționată în toată Biblia.
În cele ce urmează se prezintă exemplele, din Biblie, de nașteri, care au avut loc în urmă cu între 2.000
și aproape 4.000 de ani, „prin minuni Dumnezeiești”,
„prin divine implanturi intrauterine”.
Descoperirile
științifice din ultimul timp au demonstrat faptul că „minunile Dumnezeiești” descrise
în Biblie, prin „nașteri miraculoase”, în prezent sunt realizate
prin practici medicale curente, ca ceva obișnuit, iar conform unor puncte de vedere, în trecutul îndepărtat, în urmă cu circa 2.000 până în jur a 3.700 de ani, acestea ar fi fost opera unor extratereștri, „prin
implanturi intrauterine” făcute de aceștia.
2. Exemple, din Biblie, de nașteri, „prin intervenţia lui Dumnezeu”
2.1. În perioada Vechiului
Testament
2.1.1. Sarra, stearpă, de 90 de ani,
soţia lui Avraam, de 100 de ani,
a născut pe Isac.
În Facerea[1] 11:30;17:17,19;18:11-14;21:1-3
se relatează cum Sarra (numită în unele biblii Sarai), stearpă,
de 90 de ani, soţia lui Avraam, de 100 de ani, a născut „Prin
intervenţia lui Dumnezeu”, adică „printr-un
divin implant intrauterin”: „Şi a zămislit
Sarra şi a născut lui Avraam un fiu la bătrâneţe, la vremea arătată de Dumnezeu. Şi a
pus Avraam fiului său, pe care i-l născuse Sarra, numele Isaac.” (Facerea 21:1-3).
Avraam care, după cronologii prezumtive, a trăit 175 de ani,
între circa 2150 - 2000 î.Hr., este considerat
strămoșul poporului evreu.
Facerea 11:30:
„30Sarai însă era stearpă
şi nu năştea copii.”
Facerea 17:17,19:
„17Avraam a căzut atunci cu
faţa la pământ şi a râs, zicând în sine: «E cu putinţă oare să mai aibă fiu cel de o
sută de ani? Şi Sarra
cea de nouăzeci de ani e cu putinţă oare să mai nască?»
„19Iar Dumnezeu a răspuns lui Avraam:
«Adevărat, însăşi Sarra, femeia ta, îţi va naşte un fiu şi-i vei pune numele
Isaac şi Eu voi încheia cu el legământul Meu, legământ veşnic: să-i fiu
Dumnezeu lui şi urmaşilor lui.[…]»”.
Facerea 18:11-14:
„11Avraam şi Sarra însă erau bătrâni, înaintaţi în vârstă, şi Sarra nu mai era în stare să zămislească.
12Şi a râs Sarra în
sine şi şi-a zis: «Să mai am eu oare această mângâiere acum,
când am îmbătrânit şi când e bătrân şi stăpânul meu?».
13Atunci a zis
Domnul către Avraam: «Pentru ce a râs Sarra în sine şi a zis: ««Oare cu
adevărat voi naşte, bătrână cum sunt?»»
14Este oare ceva cu
neputinţă la Dumnezeu? La anul pe vremea aceasta am să vin pe la tine şi Sarra
va avea un fiu!».”.
Facerea 21:1-3:
„1Apoi a căutai Domnul spre Sarra, cum îi spusese, şi i-a făcut
Domnul Sarrei, cum îi făgăduise.
2 Şi a zămislit Sarra şi a născut lui Avraam un fiu la
bătrâneţe, la vremea
arătată de Dumnezeu.
3Şi a pus Avraam
fiului său, pe care i-l născuse Sarra, numele Isaac.”.
Prin însăși implantul divin intrauterin
făcut Sarrei, Isaac a fost conceput pentru a fi tatăl celor 12 familii.
2.1.2. Rebeca, stearpă, soţia lui Isaac,
a născu pe Isav şi pe Iacov.
În Facerea 25:21-26, se relatează cum Rebeca, soţia lui Isaac, născut și el tot prin
intervenţia lui Dumnezeu, era stearpă, dar „printr-o
minune Dumnezeiască”, adică „printr-un divin
implant uterin”, a reuşit să nască pe Isav (Esau) şi pe Iacov (Iacob).
Facerea 25:21-26:
„21. Şi s-a rugat Isaac Domnului pentru Rebeca,
femeia sa, că era stearpă; şi l-a auzit Domnul şi femeia lui Rebeca a
zămislit.
22. Dar
copiii au început a se zbate în pântecele ei şi ea a zis: «Dacă aşa au să fie,
atunci la ce mai am această sarcină?» Şi s-a dus să întrebe pe Domnul.
23. Domnul
însă i-a zis: «În pântecele tău sunt două neamuri şi două popoare se vor ridica din pântecele tău; un popor va ajunge
mai puternic decât celălalt şi cel mai mare va sluji celui mai mic!»
24. Şi
i-a venit Rebecăi vremea să nască şi iată erau în pântecele ei doi gemeni.
25. Şi
cel dintâi care a ieşit era roşu şi peste tot păros, ca o pielicică, şi i-a pus
numele Isav.
26. După
aceea a ieşit fratele acestuia, ţinându-se cu mâna de călcâiul lui Isav; şi i
s-a pus numele Iacov. Isaac însă era
de şaizeci de ani, când i s-au născut aceştia din Rebeca.”
În unele
biblii Isav este numit Esau, iar Iacov este numit Iacob.
Două neamuri şi două popoare. Un înger i-a descoperit Rebecii
ceva din viitorul celor doi fii care aveau să se nască curând. Se pare că ei se
luptau îmcă din burta Rebecii deja pentru supremaţie. Prezicerea îngerului avea
să se împlinească în istoria de mai târziu a urmaşilor lui Esau şi ai lui
Iacov, edomiţii
şi izraeliţii.
Aceste două naţiuni surori au fost întotdeauna vrăjmaşe, Iacov (care,
ulterior, a primit numele de Israel) dovedindu-se de obicei mai
puternic dintre cei doi, dovada fiind că David i-a subjugat pe edomiţi.
2.1.3. Rahela, stearpă, una din cele două
soţii lui Iacov,
a născut pe Iosif şi pe Beniamin.
Aceste nașteri sunt descrise în Facerea
29:31;30:1-24;32:28;35:10-12;35:21-26;46:19.
Iacov, fiul lui Isaac, și nepotul lui Avram, a avut două soţii, pe Lea și
pe Rahela.
Lea ia născut 4 copii, după care, văzând că nu mai face copii „a luato pe
roaba sa Zilpa și a dato lui Iacov de nevastă.” (Genesa 30:9).
Ulterior Lea a mai născut 2 băieţi și o fată.
Rahela, cealaltă soţie a lui Iacov, era stearpă.
Rahela, văzând că nu face copii, pe care și-i dorea foarte mult, a dato pe
roaba sa Bilha lui Iacov să se culce cu ea și să-i facă copii.
Aşa a născut Bilha pe Dan și pe Neftali.
Dar Dumnezeu „şi-a adus aminte de Rahela, a
ascultat-o, şi a făcut-o să aibă copii”, născând (cum altcumva decât „printr-un divin implant intrauterin”), pe Iosif
şi pe Beniamin (Facerea 30:22-24; 35:24:46:19), şi ei „personaje din planul divin de mântuire a
neamului omenesc”.
Iacov (fiul lui Isaac, și nepotul lui Avram), numit în unele biblii Iacob, care, ulterior, a primit
numele de Israel (Facerea 32:28; 35:10), a avut doisprezece fi (Facerea 30:1-24; 35:21-26), din aceştia provenind cele 12 triburi /
seminţii a lui Israel, respectiv întreg poporul evreu (Facerea
35:10-12;35:22).
2.1.4. Soţia lui Manoah, stearpă, a născut pe Samson.
Cartea judecătorilor 13:2-3;24:
„2 Era
un om în Ţorea, din familia daniţilor, care se chema Manoah. Nevastă-sa era
stearpă şi nu năştea.
3 Îngerul Domnului S-a arătat femeii şi i-a zis: «Iată că tu eşti stearpă şi n-ai copii, dar vei rămâne
însărcinată şi vei naşte un fiu.»
24 Femeia a născut un
fiu şi i-a pus numele Samson.
Copilul a crescut şi Domnul l-a binecuvântat.”.
Samson a fost un judecător evreu (în secolul al XII-lea î.Hr.),
înzestrat cu o forță herculeană. Trădat de Dalila, care
era filisteană, i s-a tăiat părul, sursa forței sale și a fost predat filistenilor, care l-au orbit. Revenindu-i puterile, el se
răzbună, dărâmând pilaștrii templului filistean în interiorul căruia petreceau
3.000 de oameni și omorându-i astfel pe toți, dar pierind și el sub dărâmături.
2.1.5. Ana, stearpă, una din cele două soţii
lui Elcana,
a născut pe profetului Samuel.
Un alt exemplu de „naștere
printr-o minune Dumnezeiască”, „printr-un
divin implant intrauterin”,
este cel pe care ni-l oferă mişcătoarea istorie a naşterii
profetului Samuel, descrisă în Biblie în Cartea întâia a lui Samuel 1:1-2;1;11;1:19-20 (sublinierile îmi aparţin):
„1 Era un om din Ramataim-Țofim, din muntele lui Efraim, numit
Elcana, fiul lui Ieroham, fiul lui Elihu, fiul lui Tohu, fiul lui Țuf, efratit.
2 El avea
două neveste: una se numea Ana, iar cealaltă Penina. Penina avea copii, dar Ana
n-avea.”
„11 Ea a făcut o juruință și a zis: «Doamne Dumnezeul oștirilor! Dacă vei binevoi să cauți
spre întristarea roabei Tale, dacă-Ți vei aduce aminte de mine și nu vei
uita pe roaba Ta și dacă vei da roabei Tale un copil de parte bărbătească,
îl voi închina Domnului pentru toate zilele vieții lui, și brici nu va
trece peste capul lui.»”
„19 S-au
sculat dis-de-dimineață și, după ce s-au închinat până la pământ înaintea
Domnului, s-au întors și au venit acasă la Rama. Elcana s-a culcat cu nevasta
sa Ana, și Domnul Și-a adus aminte de ea.
20 Când i
s-au împlinit zilele, Ana a rămas însărcinată și a născut un fiu, căruia i-a
pus numele Samuel «căci», a zis ea, «de la Domnul
l-am cerut.»”
Samuel este unul din cei mai mari prooroci ai
poporului Israel. (1Samuel 1:10, 11, 20).
2.1.6. O femeie sunamită, stearpă,
cu bărbatul bătrân, a născut un fiu.
Un alt exemplu de „naştere printr-o minune Dumnezeiască”, este cel pe care
ni-l oferă relatările din biblie, în „Cartea
a patra a Regilor” (numită în unele biblii „2 Împărați”), despre prorocul
Elisei care, voind sa-i răsplătească femeii sunamite pentru ospitalitatea
ei, îl roagă pe Dumnezeu să-i dăruiască acesteia un fiu, ceea ce se va şi întâmpla,
în ciuda faptului că femeia care nu avea nici un copil, (1) avea bărbatul
bătrân, şi (2) se îndoia de cuvântul prorocului Elisei.
Cartea
a patra a Regilor 4:14-17:
„14Zis-a
iarăşi Elisei către Ghehazi: «Atunci ce să-i fac?» Iar Ghehazi a răspuns: «Iată,
n-are nici un copil şi bărbatul ei este
bătrân».
15Şi a zis Elisei: «Cheam-o încoace!» Şi a chemat-o şi ea a
stat în uşă.
16Iar Elisei a zis: «La
anul pe vremea asta vei ţine în braţe un fiu». Ea a răspuns: «Nu, omule al
lui Dumnezeu şi stăpânul meu, nu amăgi pe roaba ta!»
17Dar femeia aceea a zămislit şi în anul următor, chiar pe
vremea aceea, a născut un fiu, după cum îi spusese Elisei.”
2.2. În perioada Noului
Testament
2.1.7. Elisabeta, stearpă, soţia lui Zaharia, a născut pe Ioan Botezătorul.
Biblia ne relatează cum Ioan Botezătorul, „vestitorul și botezătorul lui Iisus”,
cel care este numit de Iisus „cel mai
mare dintre cei născuți din femei”, cel pe care Biserica Creștină îl
cinstește ca pe „cel mai mare dintre
sfinți” (având nu mai puțin de 3 sărbători dedicate lui), a fost născut tot „printr-un divin implant intrauterin”.
Evanghelia după Luca 1:5,7,13,15-17,24,36,41,57,63:
5 În zilele lui Irod, împăratul Iudeii, era un preot numit
Zaharia, din ceata lui Abia. Nevasta
lui era din fetele lui Aaron, şi se chema Elisabeta.
7 N-aveau copii, pentru că Elisabeta era stearpă; şi amândoi
erau înaintaţi în vârstă.
13 Dar îngerul i-a
zis: „Nu te teme, Zahario; fiindcă rugăciunea ta a fost ascultată. Nevastă-ta, Elisabeta, îţi va naşte un fiu,
căruia îi vei pune numele Ioan.
24 Peste câtva timp, Elisabeta,
nevasta lui, a rămas însărcinată şi
s-a ţinut ascunsă de tot cinci luni. „Căci”, zicea ea,
36 Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit şi ea un fiu la bătrâneţe; şi ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a şasea lună.
41 Cum a auzit Elisabeta urarea Mariei, i-a săltat pruncul
în pântece, şi Elisabeta s-a umplut de Duhul Sfânt.
57 Elisabetei i
s-a împlinit vremea să nască; şi a
născut un fiu.
63 Zaharia a cerut o tăbliţă de scris şi a scris, zicând: „Numele lui este Ioan.” Şi toţi s-au
minunat.
2.2.2. Maria, fecioară, virgină, a născut pe Iisus Hristos.
În Biblie, în Luca 1:26-38, este înscris:
„26 În luna a șasea, îngerul Gabriel a fost trimis de Dumnezeu într-o cetate din Galileea, numită Nazaret,
27 la o
fecioară logodită cu un bărbat,
numit Iosif, din casa lui David. Numele fecioarei era Maria.
28 Îngerul a intrat la ea și a zis: «Plecăciune, ție, căreia ți s-a făcut
mare har; Domnul este cu tine, binecuvântată ești tu între femei!»
29 Tulburată foarte mult de cuvintele acestea, Maria se întreba singură ce
putea să însemne urarea aceasta.
30 Îngerul i-a zis: «Nu te teme, Marie; căci ai căpătat îndurare înaintea
lui Dumnezeu.
31 Și iată că vei rămâne însărcinată și vei naște un Fiu, căruia Îi vei
pune numele Isus.
32 El va fi mare și va fi chemat Fiul Celui Preaînalt; și Domnul Dumnezeu
Îi va da scaunul de domnie al tatălui Său David.
33 Va împărăți peste casa lui Iacov în veci, și Împărăția Lui nu va avea
sfârșit.»
34 Maria a zis îngerului: «Cum se va face
lucrul acesta, fiindcă eu nu știu de bărbat?»
35 Îngerul i-a răspuns: «Duhul Sfânt Se va coborî peste tine, și puterea Celui
Preaînalt te va umbri. De aceea Sfântul care Se va naște din tine,
va fi chemat Fiul lui Dumnezeu.
36 Iată că Elisabeta, rudenia ta, a zămislit și ea un fiu la bătrânețe; și
ea, căreia i se zicea stearpă, este acum în a șasea lună.
37 Căci niciun cuvânt de la Dumnezeu nu este lipsit de putere.
38 Maria a zis: „Iată, roaba Domnului; facă-mi-se după
cuvintele tale!» Și îngerul a plecat de la ea.”
Deci, Maria,
fecioară, virgină, a rămas însărcinată prin intervenţia lui Dumnezeu, prin implantul divin uterin săvârșit prin coborârea Duhului Sfânt, nu pe cale biologică, nu în urma unui act
sexual, fapt pentru
care ea nu a avut nicio legătură
genetică cu copilul pe l-a născut, respectiv cu Iisus Hristos.
Acest lucru este deosebit de important de reținut pentru că, numai în baza
acestuia se poate face o abordare corectă a naturii lui Iisus Hristos, despre
care se spun atâtea și atâtea (inclusiv contradictoriu), precum, spre exemplu,
că „Iisus Hristos a venit din seminția lui David”, și aceasta în condițiile în
care evreii nu îl recunosc nici în ziua
de azi pe Iisus Hristos nu numai ca fiind Mesia, dar nici ca profet.
Pentru detalii privind nașterea lui Iisus, a se vedea și Luca 2:1-18; Matei 1:18-25.
3. Puncte de vedere care susțin
că
„Minunile
Dumnezeiești”, descrise în Biblie ca „nașteri miraculoase”,
ar fi fost „opera unor extratereștri”
● Unele puncte de
vedere susțin că, fără hotărârea de la Al
Treilea Conciliu Ecumenic, de la Efes, Maria ar fi rămas pe veci o simplă
femeie, „mamă purtătoare”, „mamă surogat”, născătoare de „Domn”, Dumnezeu-Fiul
fiind rezultat al implantului divin intrauterin!, efectuat de către îngerul
Gavril, mesagerul lui Dumnezeu.
Nici un scriitor al Noului Testament nu-i atribuie Mariei
vreun merit extraordinar sau vreo influenţă asupra lui „Dumnezeu-Fiul”.
Înălţarea Mariei ca „Mamă
a Domnului”, ca „Mamă născătoare de
Dumnezeu”, ca „Mama lui Dumnezeu-Fiul”
nu are temei în Scriptură, ci se datorează Dogmei decretată (impusă cu forța)
în urma celui de-Al Treilea Conciliu
Ecumenic, de la Efes.
● Alte puncte de
vedere[2] susțin că toate „minunile”, descrise în cărţile sacre ale omenirii (Vechiul Testament, Noul Testament, Coranul, Vedele,
„textele venerate” budiste etc.) au avut loc sub supravegherea unor extratereștrii.
Dintre aceste „minuni făcute de extratereștrii”, sunt de
menționat:
2.1. Toate „nașterile
miraculoase”, prin tehnica implantului intrauterin,
numită în ziua de azi „fertilizare în vitro”, în care, nici
„mama purtătoare”, și cu atât mai mult nici soțul acesteia (dacă a avut), nu au
avut nicio legătură genetică cu copilul astfel născut.
2.2. La „bărbații aleși”, s-au
făcut implantării
de informaţii sub hipnoză, pe baza cărora:
2.2.1) au fost scrise toate cărţile sacre ale omenirii,
precum: Tora i-a fost relevată lui Moise pe muntele Sinai. Coranul i-a fost
dăruit lui Mohamed (care nu știa nici să scrie și nici să citească) puțin câte
puțin, vers cu vers, de-a lungul a treizeci și doi de ani.
2.2.2)
„bărbații aleși” au fost înzestrați cu capacități intelectuale
ieșite din comun.
2.2.3. Celor doisprezece apostoli, care erau cunoscători numai ai
limbii aramaice, li s-a dat capacitatea de a vorbi (clar,
elevat și viguros) în limbile popoarelor la care propăvăduiau
Evanghelia. (Faptele
Apostolilor 2:1-4).
Și exemplele ar putea continua,
și cu cât sunt mai multe, cu atât sunt mai convingătoare și ne dau mai mult de
gândit, de nu mai știm ce să credem, în ce să mai credem, în teorie creației,
în teoria evoluționistă, sau … !? Sau, poate, cel mai bine o duc oamenii care
nu își bat capul cu aceste probleme. Da, dar numai dacă poți să trăiești fără
îți bați capul cu aceste probleme.
4. Concluzii
Din exemplele din Biblie, de femei sterpe, unele
în vârstă, care au reuşit să nască numai prin așa-zisa „intervenţie
a lui Dumnezeu”, se constată că toate aceste naşteri:
1) au fost numai de bărbaţi,
2) sunt numi personaje biblice
celebre, „sunt
personaje
din planul divin de mântuire a neamului omenesc”, sunt
bărbaţi cărora li s-a hărăzit un
destin special, ei având de împlinit o misiune importantă încredinţată de
Dumnezeu.
3) sunt în afara voinţei şi a posibilităţilor omeneşti, sunt de
natura duhovnicească, sunt născuți numai prin intervenţia lui Dumnezeu, adică „printr-un
divin implant intrauterin”.
Așa după cum am mai arătat, „minunile Dumnezeiești”, care au avut loc prin
„nașteri miraculoase”, descrise în
Biblie că ar fi avut loc în urmă cu circa 2.000 până la 3.700 de ani, în urma descoperirile științifice din ultimul timp
acestea sunt realizate prin practici medicale curente, ca ceva
obișnuit, iar conform unor puncte de vedere, ele ar fi fost
opera unor extratereștri, „prin implanturi intrauterine” făcute de
aceștia.
Bibliografie
Biblia.
Pentru Conciliile Ecumenice sunt
zeci de site-uri și de materiale care le prezintă pe Internet.
Karen Armstrong. Cartea „Istoria
lui Dumnezeu”. Traducere din limba engleză. Editura Nemira. Este o carte cu
adevărat excepțională, care ar trebui citită de fiecare om, indiferent de
religie și de credință.
Toni Victor Moldovan. Cartea
„Programul Terra. Un atentat extraterestru asupra omenirii.” Sibiu, CONEXIUNI,
ianuarie 2000, fie și numai pg. 184–185.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu