Aniversare scriitorul și profesorul Nicolae DUMITRU. La mulți ani binecuvântați!

 

Nicolae Dumitru ne „scurtcircuitează” cu o nouă carte de fabule și satire

de Gelu DRAGOȘ,
UZPR

Așa cum am scris în titlul acestui semnal editorial, scriitorul Nicolae Dumitru ne produce o stare de bine, ne face să zâmbim amar, uneori în hohote, sănătos, ne conștientizează cât de fragilă este viața, amendează defectele, răutățile oamenilor pe care le pune pe seama sărmanelor animale, păsări și insecte nevinovate, plante din lumea regnului vegetal, în fabule și satire de mare substanță poetică.

Volumul „Scurtcircuit literar (fabule și satire)” apărut la editura „Casa Cărților” Baia Mare, design copertă, corectură, ilustrație copertă – ing. Flaviu Claudiu Mihali, este cea de-a șasea carte de autor a profesorului de limba și literatura română Nicolae Dumitru, dacă nu mă înșel. Este structurat pe două mari secțiuni: Fabulă (70 la număr) și Satire (112 la număr).

Văzând titlurile fabulelor ne dăm seama că autorul lăpușan face vorbire despre defectele umane, satirizează cu curaj și fără teamă aceste greșeli și întotdeauna includ și o morală, uneori explicită, alteori de înțeles, printre rânduri.

În „Crocodilul și țestoasa” are loc un dialog între cei doi protagoniști și este amendată lenea; în „Iepurele”, animalul fricos din naștere, devenind curajos intră într-o cultură de varză și ajunge pe o porție de papricaș; „Gândacul”, „Salamandra”, „Râma”, „Greier”, „Armăsarul”, „Ariciul”, „Șoricelul de câmp”, Cârtița”, „Lipitoarea”, Liliacul”, „Vulpița”, „Fluture de noapte”, „Cerbul”, „Berbecul”, „Cocorul”, „Lebăda”, „Cocoșul”, „Rața”, „Iepuroiul”, „Vaca”, „Ciocănitoarea”, „Vipera”, „Racul”, „Lăcusta”, „Scorpionul”, „Măgărița”, „Mistrețul”, „Bufnița”, „Păianjen”, „Broscoiul”, „Țânțar”, Iapa”, „Calul”, „Porc-mistreț”, „Cățeaua”, „Pisica” ș.a. sunt fabule care scot în relief caracteristicele acestora și care se pretează la unele fapte ale semenilor noștri; „Catârul” e necăjit că „eu nu am pile acolo sus / și l-am purtat pe Iisus?. Nu mai am valoare, / deși-s ca măgarul, mai mare.”; fabula „Pește lacom” ne amintește de proverbul „Graba strică treaba”; în „Cocoșul” autorul ne explică că „Orice naș își are nașul”, că va găsi pe parcurs pe cineva mai puternic decât el; munca cinstită este remarcată în fabula „Ciupercă”: „Astfel că, din anumiți spori / poți câștiga comori / corect și normal, / fără dosar penal, / dar totul, cum ar veni, / e să știi strivi.”; în fabula „Un țap” este ridiculizată femeia ușoară, cea care la Nicolae Dumitru devine conciliantă: „- Nu vă certați, / dragii mei încornorați, / veniți, că e marfă pentru amândoi, / nu fiți boi!”; ingenios, în fabula „Râtan” face referire la proiectele „ieuropene” ale unui politician cu „jipan”; în fabula „Ursul” acesta este copia fidelă a majorității parlamentarilor români. Infideli partidelor care i-au propus în Parlamentul României și… soțiilor; în fabula „Lupul” acest animal care-și „schimbă părul, dar năravul nu” este în stare de orice pentru a o duce mai bine: „… Astfel se pripăși / pe lângă stâna unui cioban / din zăvoi, / spunând că va avea grijă de oi.”; în fabula „Zebra” autorul Nicolae Dumitru ne mărturisește preocupările  acestei feline și dă alt sens poveștii de final: „… Mai erau unii care de milă / și de rușine / treceau peste mine / încet și în silă! / Dar când văd că automobilele / mă calcă încălțate, copile, / mă întreb cu obidă / de ce o fi lumea atât de hâdă?!”; în fabula „Mioara” se aduce în discuție neascultarea, credulitatea: „Mielușica, neînvățată / cu libertinismul din pădure, / nici cu blănurile sure, / ieși din turmă / și-l urmă / spre un bârlog întunecat / mai îndepărtat. / Probabil știți ce s-a-ntâmplat…”; în fabula „Un țap” vechea poveste a schimbării șefilor: „… El se smiorcăia / și lunea și joia / că-i programat / inopinat / să-și facă treaba de montat, / dar de fapt era manipulat / să-l scoată de la izolare / pe unul cu funcție mare.”; în fabula ”Alunul” Nicolae Dumitru ne amintește de proverbul „Când doi se ceartă, al treilea câștigă”, în cazul de față din cearta nucului cu alunul au câștig de cauză veverițele: „… Sfada putea continua fără încetare… / Două veverițe – una mică, una mare – / rodeau când nuci, când alune / și toate erau bune!”; în fabula „Enotul” descrie exercițiul constituțional al votării la români: „… Era eveniment mare, / votare, votare, votare! / Cu ceva mâncare, / cu ceva udeală… / Pe a cui cheltuială?”; în fabula „Hibernală” descrie în stilul lui Alecsandri o repetiție a unui greier și a altor păsări melomane: „Concertul irupe, pe scenă acum e repetiție. / Imberbul cântăreț cu frac luat în chirie / anunță pustiului jalnica lui melodie / compusă într-o stare de beție.”; prostituția, un fenomen care a luat amploare iar tinerele românce sunt exploatate sexual în occident, este prezentă în fabula „Găinărie”, iar eu aș spune asemeni lui nenea Iancu „Curat Găinărie!”: „Una, o găinuță / mai frageduță, / cu gât dezgolit, / din găinărie a fugit / la-ndemnul unei amice, / care și ea zice / că-i timp excelent / pentru puicuțe, în occident, / unde ca producătoare, te pui rapid pe picioare.”; aceeași tematică și în fabula „Stupina” de unde concluzia autorului: „Povestea ar fi lungă, / dar un bâzâit / mă alungă / și mă amenință / cu temniță. / Deci și albinele / își părăsesc căsuțele / pentru un trai în huzur, / puțin le doare-n cur!”; încheie acest capitol cu fabula „De toamnă” unde Nicolae Dumitru ne invită, după mai multe peripeții „la făcut compot”, e mult mai natural, ecologic și bun la organismul celor trecuți de prima tinerețe!

Satirele lui Nicolae Dumitru, așa cum se observă din titlurile lor, abordează diferite moravuri ale oamenilor, sunt ridiculizate și biciuite defecte, greșeli, obiceiuri proaste, aspecte negative ale societății. Iată câteva titluri în acest sens: „Lașitate”, „Delăsare”, „Îngâmfare”, „Piticania”, „Lăcomie” etc.

Și totuși Nicolae Dumitru descrie o stare gravă în care se află țara: „În cutia poștală, ziarul / stă necitit zile și nopți / Se aude cum se rupe hotarul, / lăcomit de vânzători și de hoți.” („Lașitate”); „Editurile erau aservite, / se putea scrie numai despre vite. / Guvernul era aservit, / nu se putea scrie despre ciordit.” („Indignare”); „momentan, într-o trăsură, / călătoresc prin țară. / Aicea, se pare, / e un soi de delăsare, / adică, iată ceva concret: / bărbații stau la bufet,/ femeile nasc în closet!” („Delăsare”); „Un politruc asudat pe șira spinării / intră într-un birou / mai acătării/ exact ca un bou. / Și-a luat geacă de piele, / fiindcă-n alcătuirea ei, / zic gurile rele, / au trăit zmei.” („Politică”); „a pierdut primarul antic / pentru unul caresmatic, / Este tânăr, este nou / nu-i nici taur, nu-i nici bou. / În parcul început de ieri / cică-l face nene sau pieri! / Au tăiat copaci semeți / Și-au rămas numai scaieți.” („Pierdere”); „Un om fără obraz / zice că este curaj / să ai tupeu / cât un derbedeu! / Așa-i homeless-ul politic, / pătat și sifilitic, nu mi-e frică s-o scriu;” („Durere”); „… Veniți cu lama de excavator / și ne-mpingeți în cuptor / și ne ardeți, ne faceți scrum / fiindcă vă stăm în drum! / N-ați avea niciodată parfum, / să-l dați la amante / din pensiile voastre gigante! / Mai aveți să adăugați / sume uriașe în sacii dungați, / vouă, nevolnicii grași, / care n-ați făcut doi pași, / ci unul, peste cadavre, / mama voastră de javre!” („Lege”); „S-a auzit un lătrat / lângă scenă; / este secretarul partidului / nemulțumit. / Mi se pune un nod în gât / de la cravata roșie / revărsată peste noua moșie.” („Cravata roșie”); „Patriot nu este acela care urlă / din trâmbiță sau din surlă, / ci acela care cu arma-n mână / își apără cumpăna de la fântână / și-mpletitura din gard / cu nuielele gândurilor care ard / ori focul din vatra de lut / fără sfârșit, doar cu-nceput / sau laptele prins din ulcele / desenate cu râuri de floricele. Un șir nesfârșit de coioți care ne conduc / cu sufletul gol și caduc, / ei nu știu nimic despre popor / numai despre interesele lor.” („Patriotism”); am să închei, cum și-ar dori autorul, apoteotic cu aceste versuri: „Mniculaie, Mniculaie, / ți-ai luat clop nou de paie, / nu știu cât ai dat pe el, / dar arăți ca un mișel!” („Ironie”).

Nu arată deloc ca un „mișel” Nicolae Dumitru, dimpotrivă lectura volumului „SCURTCIRCUIT LITERAR, fabule și satire” te bine-dispune, iar franchețea cu care „complimentează” clasa politică actuală te „răcorește” și te „răzbună” pe tine, alegător român. Lejeritatea cu care găsește cuvintele, melodicitatea versurilor, morala de la sfârșitul fabulelor și satirelor, conturează o carte de citit și nu de-a fi uitată pe raftul bibliotecii. Dacă ar fi ceva de reproșat, este faptul că s-a apucat așa de târziu de tipărit (poate că de scris o face de mai mult timp), iar asta se datorează editurii „eCreator” și scriitorului Ioan Romeo Roșiianu. Felicitări!

prof. Gelu Dragoș

Preluare https://ebibliothecaseptentrionalis.wordpress.com/2025/07/10/nicolae-dumitru-ne-scurtcircuiteaza-cu-o-noua-carte-de-fabule-si-satire/