Când te confrunți...cu minciuna!

 

Când te confrunți în public cu minciuna în stare pură, cu ipocrizia și cu cacealmaua unsuroasă spuse sub masca modestiei, a victimizării, a inocentei prețiozități, a citatelor patetice de prin Iorga și de prin alții... ai impresia că te-a trăsnit. Realmente, simți că te-a lovit ceva în moalele capului. Pentru că tu știi care e adevărul. Iar adevărul e fix invers. Într-o primă instanță, îți vine să sari de doi metri de pe scaun și, în mijlocul mulțimii, să dai piept fizic cu el și să-i spui omului aceluia că minte, că spune lucrurile exact pe dos. Și că acolo la doi metri ai martori.... Și că o face tocmai bazându-se pe buna ta creștere, pe ideea că tu nu vei sări să-l faci de mândră minune la evenimentul altuia. Așa e! Nu mă simt în stare să stric evenimentele unor oameni decenți pentru că un cineva minte și manipulează cu un tupeu rarisim. Doar că, s-ar putea să mi se acrească la un moment dat de atâta politețe cu oameni care intoxică ieftin și deturnează adevărul în maniere care țin de alte epoci. Atât de vizibil de alte epoci!

Doamne, spun asta gândindu-mă că tot mai des mi se face dor de ziaristul care sunt. Încă mai sunt...

P.S. În urmă cu doi ani și ceva, doream să fac un eveniment cultural de ținută din puținul buget al instituției pe care o manageriez, într-un parteneriat cu o structură oarecum privată. Să aduc o personalitate marcantă a culturii române, pentru două zile, în care ar fi urmat să aibă loc un evantai de activități culturale: de la lansări de carte, până la întâlniri cu studenții. Doar că, niște unii... din nou, niște (aceiași) unii... au încercat să impună condiții private pe bani publici, asumându-și statutul de avocați ai acelei distinse personalități. Cred că personalitatea cu pricina habar n-avea că are un avocat din oficiu la o cauză inexistentă. A fost cu presiuni greu de imaginat. Însă, ghinion, la mine e cu lege. Și punct! Evident, evenimentul n-a mai avut loc nici cu bani public, nici cu bani privați... Cine credeți că s-a supărat? Tot ei! C-așa-i întotdeauna! Cacialmaua, minciuna, manipularea se dau lovite, se victimizează... În timp ce, bietul adevăr... simte că l-a trăsnit.

Doar că adevărul meu nu prea are chef să mai tacă... Asta pentru că, deși are câteodată capul spart, niciodată nu are genunchii juliți. Niciodată!

Dana Gagniuc-BUZURA