În dictatură este simplu, nu ai voie să spui „nu”! Dacă spui nu, o belești.
Democrația în schimb, îți dă voie să
spui „nu”, dar în mod pașnic, civilizat, soft, cu aprobare de la Primărie. Dacă
faci așa, ți-ai îndeplinit un drept democratic…, dar întrebarea fundamentală
este: ce fac ei, dacă tu spui nu. Păi, ei fac exact ceea vor, adică îi doare în
cur de nu-ul tău! Nu le este nici măcar că vor pierde alegerile, pentru că
opoziția sunt tot ei, doar costumați altfel.
Un „nu” care nu generează frică și
consecințe legale, nu are nicio valoare!
Dacă vrem să schimbăm actuala societate,
atunci acest lucru nu se poate face democratic, ci doar cu o Revoluție, iar o
Revoluție se face numai dacă: 1. ai un ciomag în mână, și 2. dacă nu mai
respecți legile în vigoare, respectiv îndemnul la protest pașnic.
Aceste lucruri au fost spuse de evreii
revoluționari ruși, și nu pot să nu le dau dreptate, pen’că eu nu sunt
antisemit!
Numai când actualii guvernanți se vor
căca pe ei de frică, numai atunci se va schimba ceva, până atunci nu!
Cu vorba bună nu merge…!
În Franța au fost proteste violente, și
nu s-a întâmplat nimic. Nu s-a întâmplat nimic pentru că nu au durat destul,
pentru că forțele de ordine au învins. Dacă nu invingeau, s-ar fi întâmplat
ceva!
Dar pentru asta este necesară luptă și
sacrificiu pe baricade! Altfel nu merge, și nu din vina poporului, ci din vina
lor că nu ascultă.
Atât!
El Comandante.
Autor: Jean Maurer
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu