Nesimțiți fără limite!

Guvernanții lui Bolojan i-au vindecat din pix pe bolnavii cronici și pe cei cu handicap!

Pacienții cu boli cronice și handicap acuză că Guvernul României vrea să îi scoată de pe listele cu tratamente gratuite și ajutoare de la stat. Reforma are ca pretext alinierea la standarde internaționale în ceea ce privește definirea bolilor, însă pacienții acuză că foarte mulți din ei vor rămâne efectiv fără sprijin de la stat.

Măsura reală a unei civilizaţii nu se vede în PIB sau în graficele de creştere economică, ci în modul în care îşi tratează cetăţenii vulnerabili - copiii, vârstnicii şi bolnavii.

În România, acest etalon moral pare să fi devenit, din nou, o simplă frază de discurs. În locul compasiunii şi al responsabilităţii, decidenţii au ales economia de hârtie şi eficienţa birocratică.

Recent, Guvernul a adoptat Ordinul nr. 2300/1457/2025, care stabileşte noile criterii medico-psihosociale pentru încadrarea în grad de handicap. Oficial, scopul este de „aliniere la standardele internaţionale şi evaluarea funcţională a persoanei".

În realitate, mii de oameni cu boli cronice sau dizabilităţi se tem că vor fi „vindecaţi" din pix - adică radiaţi de pe listele de beneficiari prin simpla redefinire a handicapului.

În loc să aducă mai multă echitate, reforma riscă să devină o operaţiune de cosmetizare statistică: numărul persoanelor cu dizabilităţi va scădea artificial, iar bugetul statului va „economisi" tocmai pe seama celor mai vulnerabili.

Mulţi pacienţi cronici - bolnavi oncologici, neurologici, psihiatrici sau locomotori - pot pierde sprijinul financiar şi accesul la servicii sociale pentru că nu îndeplinesc noile criterii de severitate, deşi starea lor medicală nu s-a schimbat.

Această măsură vine într-un context paradoxal. În timp ce cetăţenii suportă unele dintre cele mai ridicate poveri fiscale din Uniunea Europeană, sistemul public de sănătate rămâne subfinanţat şi disfuncţional.

Lipsesc medicamente esenţiale - fie pentru că sunt prea scumpe, fie pentru că nu mai sunt rentabile economic. Serviciile de îngrijire paliativă şi asistenţă socială sunt aproape inexistente, iar multe familii sunt lăsate să se descurce singure cu suferinţa, dizabilitatea şi sărăcia.

În schimb, alocările pentru pensii speciale, subvenţiile partidelor politice şi salariile din administraţia de vârf rămân intacte.

E o formă de cinism instituţional: statul îşi protejează privilegiile, dar "vindecă" bolnavii prin simpla modificare a unei anexe legislative.

La final de 2025, România are la fel de multe structuri bugetare în subordinea ministerelor pe câte avea la începutul anului - dacă nu şi mai multe. Reforma s-a făcut doar în conferinţe de presă.

În realitate, eficientizarea administrativă s-a blocat în propriile hârtii, iar oamenii obişnuiţi plătesc preţul incompetenţei celor care mimează schimbarea.

Nu poţi vindeca o societate bolnavă de indiferenţă cu pixul unui birocrat. Poţi însă să-i redai demnitatea doar atunci când tratezi fiecare om - oricât de fragil - ca pe un cetăţean cu drepturi, nu ca pe o cheltuială bugetară.

C.L.