Trăim într-o perioadă în care totul este foarte accelerat și ne luptăm constant cu lipsa timpului. Prieten iar uneori dușman, timpul este simbolul transformării și al evoluției noastre. Vrăjită de trecerea timpului, de trăirile și realizările sale de-a lungul timpului, poeta Jeni Ioana Dicu a ales ca titlu pentru primul său volum de poezii ,, Vraja timpului ’’ . Frumos și relevant am putea spune după ce studiem lucrarea. Poeta, ne oferă în dar versuri pline de emoție, ne poartă prin lumea satului vâlcean, de ieri și de astăzi, prin poezii scurte dar izvorâte dintr-o trăire profundă. Spre exemplu în poezia ,, Dă-mi, Doamne, har ’’ :
Dă-mi, Doamne, har să cânt pe strune,
Să zbor pe-a versului aripă
Să mă înalț în gânduri simple
Și să dau cinste acelora ce cântă...
Dascăl cu vocație, cadru didactic remarcabil în
învățământul vâlcean, care a educat generații de elevi, doamna Jeni Ioana Dicu,
a prins curaj și a publicat acest volum de poezie ,, Vraja timpului ’’ acum
când ,, are timp ’’, la vârsta maturității intelectuale. Cele 72 de poezii sunt
o sinteză și o ,, uvertură a neprevăzutului și infinitului, o conexiune a
spiritului național cu cel european, greco- latin, mitologic, un amestec
continuu de aspirație intelectuală și limitele formării la care să medităm,
eventual să ne autoevaluăm, după ce am pătruns în spațiul cotidian sau în cel
al armoniei universale’’, ne spune scriitorul Nelu Barbu, care a scris prefața
volumului.
...Să merg în zbor spre infinit,
Să merg spre steaua mea, spre Carul Mare.
Atâtea stele – mi poartă dorul,
De vise și de necunoscut... ,, Urcușul ’’.
Poeta ne surprinde
cu teme diverse : timpul care a trecut , cu doruri, regrete dar și cu
împliniri, cu vise, amintiri dar și cu iubiri. Unele poezii sunt în vers alb,
altele în vers clasic, dar toate ne
poartă în lumea frumoasă și plină de mister a doamnei Jeni Dicu.
Când luna bolta își coboară,
Pe cer la stele eu privesc
Și-adorm cu gândurile aiurea.
Cine știe ce visez....,, Clepsidra ’’.
Volumul ,, Vraja timpului ’’, prin gânduri simple,
ne îndeamnă la visare, iar pe autoare, să zboare spre infinit.
Zenovia Zamfir




Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu