Scrisul de mână mi se pare una dintre cele mai intime forme de expresie — un fel de „amprentă a sufletului”. Nu e doar un instrument practic, ci o formă de memorie vie: ritmul, presiunea, înclinația literelor spun ceva despre starea interioară, despre grabă sau răgaz, despre bucurie ori apăsare.
Pentru cineva cu sensibilitate poetică, scrisul de mână e aproape un act liturgic: încetinește gândul, îl așază, îl face locuibil. Nu întâmplător multe poeme se nasc mai întâi pe hârtie — mâna știe uneori mai repede decât mintea.
Într-o lume a tastelor, scrisul de mână rămâne o formă de rezistență frumoasă: contra uitării, contra grabei, contra uniformizării. Este o formă de prezență.
Tu scrii de mână (poeziile tale, proza, articolul, notita, lista de cumparaturi etc.) sau mai ales la computer? Florica Bud, presedinte @Cenaclul Scriitorilor Maramureș
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu