Vremuri de cumpănă

                                   de Gheorghe Pârja

Când am trecut în noul an, după datina creștină, am urat celor apropiați un an mai bun, sănătate, izbânzi în viață și să fie pace. Da, să fie pace! Că în țara vecină se moare nevinovat, că asta este dorința unui personaj care omoară oameni fără remușcări. Ucraineni, dar și ruși. Mintenaș sunt patru ani de moarte și ruină. Și nu s-au găsit chei pentru a închide ușa războiului. Dar cea mai cumplită întorsătură a conflictului este când agresorul se plânge că a fost agresat. Când Moscova a lansat acest neadevăr, mulți spectatori politici au încetat să mai arate cu degetul spre Putin. S-a așezat o tăcere complice, o schimbare de direcție. Acum Ucraina, în viziunea multora, a devenit vinovată.

Absurdul acestei tragice realități. Atâta pot să spun: nu ne-am pierdut memoria! Oamenii de bună-credință, de sus până jos, știu care este adevărul. Dar ce să faci cu adevărul în fața marilor interese? În fața celor puternici. Trăim o schimbare de epocă. O simțim cu intensitate, chiar dacă unii se prefac că aceasta nu există. Vedem cum echilibrele mondiale se reașază peste noapte, fără tandrețe istorică, fără discursuri academice. Fără rușine. Sunt realități crude. Nu mai este luat în seamă dreptul internațional. Nu că nu ar fi instituții, tratate și convenții, dar acestea sunt neglijate. Sfidate, dacă vreți. Ne lămurim, pe zi ce trece, că ordinea nu se mai menține cu texte de lege, ci cu forța. Ca în vremuri de cumpănă, când cinismul politic este la mare căutare.

După 1991, Statele Unite au fost puterea care a impus reguli, au garantat securitate, au intervenit în zonele de conflict. Uneori greșit, alteori brutal, mai mult sau mai puțin eficient. Acum vedem că starea mondială s-a schimbat, se conturează noi centre de putere. Rusia râvnește la noi teritorii, cu visuri imperiale. Ucraina este pilda tragică, dar amenință și alte spații. Recenta declarație a șefului armatei române, ca populația țării noastre să fie pregătită pentru un efort de război spre ce ne duce? La ce să ne așteptăm? Doar gândul lucid ne mai poate alina sufletul. China a devenit o mare putere globală. Și mai sunt state cu asemenea ambiții. Suntem martori la o lume care se împarte în centre de putere. Cum a mai fost.

Nici Statele Unite nu au astâmpăr, iar Donald Trump are o serioasă imaginație când este vorba de teritorii cu bogății. După lovitura de sabie din Venezuela, președintele american s-a mai liniștit, când noua președintă de la Caracas i-a promis o cantitate mare de țiței. Acum a luat la ochi Groenlanda. În aceste zile la Davos se întâmplă lucruri radicale. Răfuiala pe față dintre Trump și unii lideri europeni este de notorietate. Replici mai ascuțite între Macron și președintele american au pus lumea pe jar. Relațiile dintre SUA și Uniunea Europeană nu sunt de bun augur. Groenlanda și noi taxe vamale!, strigă repetat Trump. Care lasă să se înțeleagă că este capabil să dinamiteze relațiile cu aliații săi europeni din NATO.

Miercuri, la Forumul Economic de la Davos, președintele american a avut un discurs care prefigurează o nouă ordine mondială. Ce loc va ocupa România în noua rânduială? Cert este că președintele României nu a fost la Davos. A trimis câțiva miniștri. Multe păreri despre această absență. Discursul premierului canadian a pus punctul pe i: „Ordinea internațională nu mai ține de reguli. Cine nu este la masă este în meniu.” Mulți comentatori români spun că nu ar fi fost rău ca președintele României să fi fost la Forumul Economic Mondial. Dar să nu uităm că interesele unei mari puteri sunt altele decât ale unui stat mijlociu cum este România.

Era Davos un prilej ca noi să lămurim țările mari de interesele noastre? Nu știu. Trump a venit la Davos cu proiectul lui. America mai întâi, puterea de care depinde lumea, dorința de dominare, Consiliul Păcii, miliardul de dolari, bani lichizi, cota de participare… A fost greu de urmărit discursul său. Sunt chemate să semneze Carta vreo 60 de state. Nu prea a fost înghesuială la semnat. Președintele României a primit și el invitația, dar a anunțat că solicitarea este în stare de analiză profundă. Vom vedea dacă România va adera la Carta lui Trump.

Ce ziceți de gestul laureatei Premiului Nobel pentru Pace, Maria Corina Machado (Venezuela) de a-l dărui lui Trump și de scrisoarea acestuia către Norvegia, care i-a refuzat hatârul de a primi Nobelul pentru pace? Premiul Nobel și laureatul său sunt inseparabili, a declarat Comitetul Nobel din Norvegia. Precizare care l-a înfuriat pe Trump. În discursul la Forumul de la Davos, omul a început cu el: „Am făcut din nou America mare!” Apoi s-a referit la Europa: „Iubesc Europa, dar nu este pe calea cea bună! Chiar ne pasă de oamenii Europei! Eu vin din Europa: mama era din Scoția, tatăl meu din Germania. Avem nevoie de aliați puternici, nu de aliați slabi!” Ori despre Groenlanda: „Vreau o bucată de gheață ca să protejez lumea”. S-a rugat să i se dea, invocând istoria ei spunând: „Nu voi folosi forța pentru a o avea!” A mai spus: „Putin și-a dorit întotdeauna Ucraina!”

Interesant discurs în aceste vremuri de cumpănă. Nu a fost atât de ferm pe cât ne așteptam, într-o ecuație globală complicată. Care se joacă cu tensiunile noastre. Eu vă doresc o vorbă bună, o sobă caldă și pace.