Eventuala acaparare a Groenlandei de către Trump nu ar fi atât un punct de cotitură prin punerea între paranteze a Alianței NATO, și disoluția ei, ajungând caducă în rostul de a mai ființa, cât, mai degrabă, un cui în perspectiva revitalizării și repunerii pe axele de veghe ale neordinii de mâine a conceptului de Națiune… Cu toate înțelesurile, (re)interpretările politico-filosofice dar și felul de a mai privi Națiunile ca menire, și în sfera „trumpistă” (care se dovedește, iată, de fapt, o mega vuvuzetă în tot ceea ce privește afirmațiile, asumările, chiar!, suveraniste, naționaliste – or, cum să-l mai iei pe cuvânt de onoare pe președintele SUA?!), dar și în sfera euroucraineană… Pentru a „prelua” Groenlanda, Trump nu va mai avea nevoie nici măcar de o operațiune militară specială (sic!) precum în cazul Venezuelei… Ci de un soi de acțiune șoroșistă, concentrată, și rapid executată, transformând deceniile de inserare, politizare, aglutinare a maselor, de forțare a unor „revoluții” și de schimbare a liderilor prin felurite mecanisme „democratice”, în săptămâni… Iar grav este că Europa tace… Schelălăie, dar discret, pentru a nu da o nuanță deranjantă pentru președintele SUA… Și nici un lider european nu se întreabă dacă nu cumva eventuala acaparare a Groenlandei ar trebui să ducă la „activarea” articolelor 4 și 5, de sprijin și de apărare a unui membru a alianței… Ba, cu multe mănuși ale ipocriziei pe degetele semnând comunicate și „luări de poziție”, chiar liderii vizați (ai Groenlandei, dar și ai Danemarcei, care asigură „protectoratul” zonei), privesc fără prea multă patimă posibila preluare a zonei arctice, considerând, într-o evidentă subevaluare a consecințelor, că o astfel de acțiune „ar submina NATO din interior” (ducând la dispariția alianței)… Atât! O abordare preluată și de alți lideri ai UE… Care se poziționează, pe fond, similar atitudinii avute față de anterioara „operațiune specială” (de schimbare de regim) a Statelor Unite, cea de la Caracas (Venezuela)… Fără a cere acțiuni egale, și nu doar pe plan diplomatic, celor luate la adresa Moscovei, pentru operațiunea acesteia în Ucraina… Deși, așa ar fi corect, nu?!
Dar aceasta pare a fi lumea de mâine… Una în care reașezările și repoziționările geo-strategice și global economice nu se vor mai face prin conflicte clasice, deschise ori nu, ci prin „bisturiul” operațiunilor militare speciale, de răsturnare a guvernelor ori, direct, de „extragere” (a se citi „răpire”) a liderilor nealiniați, neloiali… De altfel, dacă privim ultimele acțiuni clar imperialiste ale Statelor Unite, avem în față, nu o primă posibilă, ci deja o a doua operațiune militară specială de extragere, capturare (răpire)… Un avânt „trumpist” posibil și grație atitudinii, nici măcar resemnată, ci servil-slugarnică a UE față de ceea ce s-a întâmplat în Venezuela („extragerea” lui Nicolás Maduro, confiscarea petrolierelor „cu țiței venezuelan”)… Suntem martori ai extinderii „extragerilor” și înlăturării/înlocuirii pieselor de șah ce încurcă mărețiile trumpiste pe tabla de șah a petrolului, iar, dacă scenariul se va repeta în Groenlanda, și a minereurilor și pământurilor rare arctice… Sigur, Europa se va scuza că strict interesul strategic „european” a împins-o spre această abordare… Visând probabil la achiziționarea de petrol americano-venezuelan… (Deși, oricum, ar primi doar „picături” din acest contract de petrol, pentru că „unchiul Sam” are propriile necesități de dezvoltare industrială pentru a contracara China, India, poate chiar BRICS -ul)… Dar Trump a știut cum să convingă UE de importanța acțiunii sale, ca viziune economică, punând rapid pe masă un acord major de import de petrol semnat cu noua putere de la Caracas. Or, dacă UE ar fi abordat acțiunea Statelor Unite așa cum ar fi fost „etic”, ca operațiune militară aproape în oglindă cu aceea a Rusiei, ar fi trebuit să se pregătească să boicoteze și posibilele achiziții „din Statele Unite” ale petrolului venezuelan, prin apostilarea acestuia drept „moleculă” pe „blacklist”-ul industrial și casnic al utilizării în Europa… Doar că, deși prudentă în speranța unor viitoare achiziții de sorturi de petrol, Europa a ignorat însăși „forța motrice” a acestor acțiuni ale lui Trump: globalo imperialismul pe care acesta vrea să-l construiască… Și nu doar în sfera sa de influentă…
Și este cu adevărat tragic acest posibil început al sfârșitului UE… Al bătrânei Europe… Al statelor națiuni ce s-au bazat în salvarea lor pe promisiunile ideologice naționaliste, patriotice, suveraniste ale lui Trump… Pentru că, de acum, Europa va trebui, fie să accepte, și da!, să se resemneze, în fața pierderilor unor zone de influență, ca resurse, ca rute comerciale arctic-maritime (în încercarea de a mai salva ceva din vechea Europă prin reformarea ca o Uniune de drept a Națiunilor Statelor Membre), fie să abordeze globalo imperialismul american ca propria-i trasare de paradigmă, ceea ce este aproape imposibil, lipsindu-i elementul strategic: unitatea… Un sfârșit al națiunilor și o apariție și impunere a „globalo imperiilor” (numărate pe degete) ce va semăna multe furtuni, dar doar politico-ipocrite și filosofic politicoase, căci, pe esență, tiparul va fi aceleași: „Schimbarea domnilor, bucuria nebunilor”…
Cezar Adonis Mihalache – Natiunea
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu