de Gheorghe Pârja
Am trăit să o văd și pe asta! Farul democrației s-a
apucat să întoarcă lumea pe dos. Culmea nu în favoarea a ceea ce știam noi. Am
urmărit cu atenție, și câtă pricepere am, evenimentele din Venezuela. Am rămas
mirat și am căzut pe gânduri, la punerea în practică a Doctrinei Donroe, al
doilea Monroe. Comentariile au curs gârlă. Și pro și contra după capturarea în
chip faustic a președintelui Venezuelei și a soției lui. Și concluzia că până
când lucrurile se vor așeza, țara va fi condusă de americani. Maduro și Cilia
Flores au fost duși la New York, puși în celulă și deferiți justiției
americane. Între timp, vicepreședinta a depus jurământul de președinte
interimar.
Cum spuneam, s-au făcut afirmații răsucite pe toate
părțile, care nu au cum să te lase liniștit. Pe mine m-a interesat ce efecte ar
putea avea unda Donroe asupra Europei și implicit asupra României. Unii spun că
echipa lui Trump urmărește decuplarea SUA de Europa. Că de aia au fost retrași
sutele de soldați americani din România, iar domnul Donroe a avut cuvinte de
scădere pentru europeni. Inclusiv că Europa a scăzut în cultură. Se merge mai
încolo, spunându-se că echipa lui Trump nu mai pune preț pe Europa, îi displac
valorile ei. Cică motivul principal pentru care Donroe a ajuns în Venezuela nu
ar fi petrolul, cum a crezut lumea, ci teama că pierde puterea, că a pierdut
mult din popularitate.
Asta o spun chiar comentatorii americani. În ultimii
ani asistăm la reconfigurări globale și schimb de sisteme de alianțe. Și multe
semne de întrebare și pentru America. Iar Trump începe să răspundă în felul
lui. Nu preferă diplomația, ci afacerea în favoarea celui mai tare. Și America
este puternică, iar Trump o vrea mai puternică. Atunci care e miza lui? Ca
orice eveniment istoric, operațiunea specială din Venezuela, zic alții, are
drept scop de a-l propulsa ca personalitate planetară. Eu rămân la părerea că distrugerea
narco-terorismului este cel mai credibil motiv. Nu comentez metodele utilizate,
că nu am fost de față, la Caracas.
Dar e clar că Donald Trump privește spre o nouă
ordine mondială. SUA să rămână pe primul loc în competiția cu Rusia și China.
Am observat și eu, care nu sunt diplomat, nici general de armată, că dialogul
lui Trump cu Putin, în privința războiului din Ucraina, rămâne tandru, cu
câteva mustrări de ochii lumii. Cei doi se înțeleg pentru binele lor! Sau asta
se vrea să vedem noi? Să nu vedem că sferele de influență devin o nouă
realitate. Mai este o întrebare: Ce rol va juca Europa? Dacă SUA se retrag din
rolul de hegemon al unei ordini mondiale bazate pe valori și reguli, rol pe
care l-a avut mult timp. S-a declanșat, oare, dezordinea cuceritoare,
păgubitoare pentru liniștea lumii?
Se citește printre rânduri și din noua strategie de
securitate a SUA. Se vehiculează ideea că Trump ar prefera chiar destrămarea
Uniunii Europene, deoarece atunci i-ar fi mai ușor să discute cu fiecare țară
în parte. Domnul Donroe urmărește o ordine mondială bazată pe puterea celor
trei imperii SUA, Rusia și China? În acest triunghi, SUA să joace rolul
principal. Dar și China râvnește să devină puterea globală de primă mână.
Firesc mă întreb, dar România unde se află – și se va situa – în această
răsucire a lumii? America, prin NATO, este scutul nostru pentru securitate și
apărare. Ce se va întâmpla dacă America cu adevărat își retrage sprijinul
pentru Europa?
Zilele trecute, la Reuniunea Coaliției de voință de
la Paris, s-a spus că America va rămâne alături de Europa. Uniunea Europeană
este o realitate, deși unii dintre români o ironizează sau o critică. Doar că
diriguitorii politicii externe din România nu ne explică ce fac pentru liniștea
noastră. Groenlanda, care are cam 60000 de locuitori, ne dă și ea bătăi de cap,
auzindu-l pe Donald Trump: „Avem absolută nevoie de Groenlanda!” Iar premierul
danez îi răspunde: „SUA nu are niciun drept să anexeze nicio palmă de pământ
din Regatul Danemarcei!” Șapte state europene au făcut scut în jurul râvnitei
insule după afirmația că în două luni se va ocupa de Groenlanda. După
îmbarcarea din Venezuela, corabia se îndreaptă spre insula strategică.
Urmează și alte destinații… Eu atâta pot face.
Întreb dacă mai funcționează principiile dreptului internațional. Că lumea se
răsucește rău de tot. Spre sudul Americii și spre emisfera vestică. Îmi aduc
aminte că atunci când am fost la Copenhaga, am cugetat liric: În noaptea asta
Hamlet trece marea/ Pe o corabie zidită din păreri/ În mine acostează
întrebarea/Pe care dintre noi o să ne ceri? Apoi mi-am adus aminte de o spusă
prin istorie: „Unii au câștigat războaie, dar au pierdut pacea”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu