Rugă către cer....
Dintr-o zare se desfată
Nourii-ncărcaţi de apă
Peste gureşele vrăbii
Dintr-a ierburilor săbii.
De pe culmea netezită
De a calului copită
Se aude un răsunet
De a vântului lung vuiet.
Cu un piuit preludiu
S-a lăsat în iureş uliul,
Ce şăgalnic se avântă
Peste dealuri, peste stâncă.....
De prin văi înrâurite
Se-alarmează unduite
Valuri reci peste poteci,
Nu te lasă să le treci.
Te-ar mai saluta odată,
Trecător pe tine, iată!
Însă, cum natura sură
Ce-ai secat-o-n bătătură
S-a cam supărat amar,
Precum codri de cleştar
De nu-ţi spun în zori de zi
Bună dimineaţă fii!
Nourii cu reci de
ploaie
Codrii peste tine-ndoaie,
Din adâncuri văi să toarne
Nervi cu tunete –ce toane!
Cu un sunet de tenor
Cerul cutremurător
Îţi astupă scărişoara
De-ţi întunecă şi ţara.
Doamne, rău s-a supărat
Codru veşnic minunat,
Codrul cu verdeaţa lui,
Frumos precum altul nu-i!
Codrul veşnic viu şi tânăr,
Înflorind cireş şi măr,
Bradul veşnic înverzind,
Numai omul rătăcind....
Va-ndura destinu-i
dat
De-al naturii neiertat?
Suportav-a ce-i nescris,
Legea firii de ne-atins?
.......................................
Din ploi dese de
afară,
C-un strop picurat de
ceară
Am încondeiat o rugă,
Către ceruri să ajungă..
Ruga sufletului mic,
Printre slove de
nimic-
Aş rosti către-al nost-cer
De a ne ierta stingher!
În loc de bunădimineaţă,
Lumineze iar la faţă
Cu o rază de la soare,
Doar un strop peste cicoare!......
Mereu miroase
frumos....
Miroase-a dorurilor iarbă
Din câmpurile din trecut umblat,
Miroase-a flori din mândra salbă
Ce-nvăluiesc păduri de altădat...
Miroase a natură împrejur,
A aer plin de vechi
alean,
A ceruri limpezi, ceruri de azur
Ce veşnic colorează
chip uman....
Miroase printre flori un curcubeu.
Cristal de clopoţei a inundat
Peste-ale lumii porţi şi-ntr-un eseu
Le-aşterne nouă.....eu le-am admirat.
De-ar mirosi mereu a floare
Suflete sfinte care suie-n cer,
Ar fi pământ care-ar
renaşte-n soare
Un nou pământ, mult
mai prosper.
De-ar mirosi din chintesenţa veche
Venită din străbuni părinţi,
Prin ei renască spirite-n priveghe,
Prin strănepoţii lor, mereu cuminţi....
Ar re-nvia prin spirit sfânt străbunii,
Iar noi am fi mai vii ca altădat,
Ştiind cum să ne creştem junii
Înmugurind păşuni de altădat!
Colindând printre clipe....
Sunt venită din trecut,
....nu știu cum am
apărut....
Cred,...mă aflu în prezent,
Timpul meu e-n ascendent?
Dar acum sunt
călător,....
Spre prezent? Spre
viitor?
Viața mea-i buchet
de clipe,
Mai amare, mai
acide....
Sunt aici, mâine acolo,
Azi cu-amici...Dar mâine?...Solo....
Ba aproape, ba
departe....
...timpul clipele-și împarte....
Pretutindeni clipe-s dulci
Amalgane ce
le-ncurci,
Pe când clipele-ți vibrează...
Parcă
dormi,...mintea-ți visează....
Sunt venind din depărtare
Alte clipe călătoare,
Însă ele-s cam amare.....
Parc-ar şti să
te-nfioare..
De prea multe vremuri clipe-s,
Ale timpului echipe,....
Mai încete, mai rapide,
Mai puternice, tacite....
Ca oricare clipe reci,
Mai apoase, ori mai
seci,
Noaptea le presară-n vise-ți,
Visător, acuma cugeți......
Căci în ziuă
clipele-ți
Liniștiri spre alte
vieți?
Liniștiri
te-nvăluie.....
Somnul drag te năruie....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu