Motto: A fi
mare nu-i mirare,
a fi om e lucru mare…
Din naștere-nzestrat am
fost
c-un fizic greu de egalat –
înalt la trup, bine clădit,
eram oriunde-ndată
remarcat.
Și-o vreme chiar am fost
convins
de-a mea-n viață reușită
prin forța formei fără fond
de Providență dăruită.
Dar am văzut cum tot mai
mulți
din cei știuți de mine-n
spate
(pitici și hâzi la-nfățișare),
m-au depășit cu mult în
toate.
Unii din ei astăzi dețin
în stat posturi
arhirâvnite,
iar alții-s diplomați pe
val
cu sinecure gras plătite.
Firește că m-am informat
ce naiba ăștia au făcut
de le merg toate ca pe
roate,
când mediocri s-au născut.
Și iată ce mi s-a răspuns:
Poți fi din ceruri coborât,
că-n România se-mplinește
doar cel care-n lătúri este
vârât!
Firește că excentricii
cu moraliștii temerari,
vor demonstra prin traiul
lor
că banii nu-s strict
necesari,
c-adică poți cînd îți impui
de ei complet să te lipsești,
mai înainte ca viața
de dragul lor s-o irosești...
Dar astea sunt teribilisme
cu care practica se-nveselește:
A vieții logică de fier
numai cu bani nu ruginește!
E drept că banii nu aduc
decât un iz de fericire,
căci nu poți cumpăra cu ei
nici demnitate, nici
iubire.
Iar mai apoi de-i folosești
ca pârghie de propulsare,
se cheamă că te-ai
descurcat
cum nu-i capabil orișicare...
Cu-aceste-nvățături alese
am început să dau din
coate,
și banii s-au pornit să
curgă
din învârteli încețoșate.
Dar până nu voi izbuti
să mă ridic pe-a vieții
scară,
rămân un sărăntoc cu bani
și-un biet pitic bun de
ocară.
George PETROVAI
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu