E D I T O R I A L

 Educaţia – o descoperire a propriei noastre ignoranţe !

                                                        

                                      de Gelu Dragoş

Este greu să scriu despre învăţământul românesc de după 1990, mult mai uşor despre cel în care am fost eu elev. După atât de multe şi trâmbiţate reforme, după atâtea schimbări în sistem iată-ne ajunşi în 2016 când la simularea pentru capacitate şi bacalaureat elevii români n-au luat note de trecere, dimpotrivă!

Consider că majoritatea elevilor vor să facă carte numai că predarea are nevoie în aceeaşi măsură de tradiţional ( scris pe tablă, citit din manualul pe suport de hârtie ) şi de modern ( table interactive, proiecţii, AeL, videoconferinţe, experimente virtuale ). Orele la clasă trebuie bine pregătite de dascăl, să fie interactive şi atractive prin conţinut şi aplicativitate, să le dezvolte la elevi logica, vocabularul, gândirea analitică, să îi facă să dobândească cunoştinţe noi în ceea ce priveşte istoria locală şi identitatea naţională. Limbile străine ( engleza, franceza, germana, italiana ) să se înveţe încă de la grădiniţă, dar nu în detrimentul limbii române, ci în completarea ei.

Când citesc ce am scris observ ce utopic gândesc, ce mare este diferenţa între ceea ce doresc şi ce este real în şcolile noastre. De exemplu, manualele la clasa a II-a au sosit la sfârşitul semestrului I iar acum sunt probleme cu licitaţia pentru manualele de clasa a III-a şi a IV-a pentru anul şcolar viitor!

O altă problemă, elevii ca şi dascălii trebuie să vină la şcoală cu drag, să îi aştepte şcoli moderne, cu laboratoare şi nu cu toalete afară ca în secolul trecut. Oferta în pauza aceea de 10 minute este aproape nulă: nu sunt suficiente bănci unde grupuleţe de copii să stea şi să-şi povestească hobby-urile sau of-urile, n-au nişte mese de ping-pong, un teren de badminton sau tenis de câmp iar pe singurul teren de fotbal joacă „sportul-rege” elevii din anii terminali, un difuzor să asculte muzică sau postul de radio preferat, etc.

Atâta timp cât nu se va aloca decât pe hârtie 6% din PIB sau în campanii electorale, atâta timp cât salariile din învăţământul românesc rămân la coadă,  atunci învăţământul românesc va avea parte de dascăli mai slab pregătiţi, de pensionari iar atmosfera şi relaţia profesor – elev - părinte va fi una de genul „lasă-mă ca să te las” iar rezultatele se vor vedea în timp.

Consider de asemenea că trebuie să se lucreze cu atenţie la curriculum naţional fiindcă în momentul de faţă acesta este „ca frunza-n vânt”... Nu-mi pot închipui că se doreşte dispariţia unor materii ca: Istoria românilor, Religia sau Limba latină!

Ar fi multe de spus inclusiv despre mult hulitul în ultima vreme a Programului „Cornul şi Laptele”, dar am elevi în clasa care mănâncă pentru prima dată la ora 10,00 când sosesc aceste produse! Deci, trebuie înlocuit, eventual cu o masă caldă prin firme de catering că nu toate şcolile beneficiază de cantină. Ca să pretinzi într-o ţară în care democraţia e prost înţeleasă domnilor guvernanţi, trebuie mai întâi să oferi! Cel puţin în ceea ce priveşte educaţia!