*
* *
Poate am fost
Banalul poet
Ce-a mutat
Șoaptele stelelor
Din firele ierbii
Aproape
Prin supraomenească
Magiei
Pe coala de hârtie
*
* *
Un strop
De rouă
Se topește...
Scârbit de lupta
Dorințelor omenești
Meschine
Și-ndrăgostit
De stele
În versuri
Mă evapor...
*
* *
Am încălțat
Ghetele
Din tabloul lui Van Gogh
Și urc
În ritmul
Poeziei
Spre
Lumina inimii
Lui Iisus
*
* *
Când
Zâmbești
Inima-mi
Devine
Arcușul
Ce pe strunele
Curcubeului
Fericită
Cânta
*
* *
M-ai părăsit...
Iar
Inima-mi
Devine
Siajul corăbiei
În scufundare
*
* *
Fără tine
Inima
Devine
Lacrima
Ce se deplânge
*
* *
Lăcomia
Privirii noastre
Naște
Majoritatea
Rănilor sufletului
Din viață
*
* *
Bătrânețea-i
Creangă uscată
golașă
De care atârnă
Resemnarea neputinței
*
* *
- variantă
Fără tine
Inima devine
Lacrima
Ce și-n sine
Sângerează!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu