Bazându-se pe cealaltă aritmetică. Pe aritmetica variabilă.
Respectiv luând în calcul că celelalte minorități
decât cea maghiară și uneori chiar și minoritatea maghiară, urmărindu-și interese punctuale, îl întăresc pe cel mai
puternic. E o aritmetică variabilă, pentru că cel mai puternic, respectiv PSD
plus ALDE, ar putea oricând să fie perceput drept cel mai slab. Și atunci lucrurile se schimbă. Minoritățile merg la ciugulit în altă parte. Deci
dacă mai are resurse, PSD are o singură soluție,
nu foarte morală. Aceea de a convinge parlamentari ai opoziției sau parlamentari neafiliați că refacă majoritatea. Fiecare
parlamentar, mă refer pentru moment doar la Camera Deputaților, are un preț. Costurile s-ar putea să-i deranjeze pe pesediștii consecvenți,
care vor fi dislocați din funcții parlamentare sau vor piede poziții pentru protejații lor în administrația
locală în favoarea noilor veniți. Recâștigarea pe această cale a majorității în Parlament s-ar putea să genereze
reaprinderea conflictelor interne, al căror rezultat va fi o nouă hemoragie. Un
veritabil cerc vicios. Iar primul examen ar putea avea loc în doar câteva zile.
Și ar putea deveni fatal pentru Liviu
Dragnea. Care s-ar vedea măturat de la șefia
Camerei Deputaților. După care
pierderile sale pot surveni într-un ritm de neoprit și într-o proporție
fatală. Pe de altă parte, dacă Dragnea refuză solicitarea frontului anti-PSD de
a-și măsura mușchii și de a supune la
vot propunerea schimbării sale din funcție,
dovedește că e vulnerabil și că partidul nu are posibilitatea în numai
câteva zile de a-și reface majoritatea.
Semn că de această dată COCOPOCO – expresie care, de pe vremea CDR, definește o alianță
îmbârligată a unui mare număr de formațiuni
cu orientări diferite, dar cu un scop comun antisocialist – a funcționat bine la Camera Deputaților. Dirijat sau nedirijat de Klaus
Iohannis. Bazat pe simple coincidențe
sau pe evenimente puse la cale în laboratorul statului paralel.
Și în Guvern simpla
aritmetică nu mai funcționează. Un
guvern, orice guvern din lume se blochează dacă un ministru e dat dispărut și nimeni nu mai poate semna un document în
locul lui. Lucian Șova a demisionat de
la Tranporturi și a venit sorocul
pentru ca acest act unilateral de voință
să fie pus în operă. Începând de azi, el nu mai are drept de semnătură. Și nici nu a putut delega acest drept vreunui
secretar de stat. Din simplul motiv că un ministru demisionar cum era Șova în urmă cu mai multe zile când a decis
să dea curs deciziei partidului, nu mai are dreptul de a-și delega cuiva fie și numai parțial
competențele. Fără nimeni la butoane,
Transporturile stau pe loc. Probabil nici lefurile nu mai pot fi plătite în
prag de sărbători.
La Ministerul Dezvoltării, unde Paul Stănescu și-a dat demisia mai târziu, se va întâmpla
același lucru peste câteva zile. Și vom avea două mari găuri negre în
interiorul Executivului României. Nici măcar portarii celor două instituții nu vor putea să exercite în numele
statului român președinția rotativă a Uniunii Europene, pentru că le
va fi cu neputință să se întâlnească și să pună Europa la cale cu omologii lor,
adică cu portarii ministerelor respective din statele partenere.
Dacă aritmetica în sensul ei clasic arată așa cum am descris-o mai sus, aritmetica în
geometrie variabilă arată și mai rău.
Ce ar fi trebuit să se întâmple e simplu și
prevăzut în Legea Fundamentală. Klaus Iohannis, în calitate de președinte, trebuia să ia act de cele două
demisii, să semneze decretele de revocare a unor miniștri pe care nu-i mai vrea premierul în echipă, pe care nu-i mai
vrea nici partidul și care nu mai vor
nici ei înșiși să rămână în teren și,
concomitent, să semneze și decretele de
numire a celor propuși la Transporturi și Dezvoltare. Atâta doar că președintele refuză. Mai analizează și se mai gândește.
De fapt lui Klaus Iohannis i-a scăpat intenția printre dinți.
Atunci când, miercuri, în ceas de seară, a cerut ca PSD să nominalizeze alte
persoane „mai bune” pentru portofoliile respective. Nu o vrea nici în ruptul
capului pe Olguța Vasilescu
viceprim-ministru și ministru al
Dezvoltării. Nu poate accepta umilința
ca, după ce a refuzat-o la Transporturi, să o promoveze cu mânuța lui al doilea om în Guvern. Și, la grămadă, îl refuză și pe Drăghici. Pentru că nici acesta „nu e
bun”.
PSD se lasă sau nu se lasă. Poate merge azi la Cotroceni cu
căciula întinsă și cu alte două
nominalizări. Conformându-se capriciilor președintelui.
Și sacrificând-o astfel pe Olguța Vasilescu. Spălându-se pe mâini de un om
de calitate, așa cum Dragnea a mai
făcut de câteva ori. Sau poate să se îmbățoșeze. Să se adreseze Curții Constituițonale
și să aștepte.
Până trec toate termenele. Iar dacă va câștiga,
cum e de presupus, atunci urmează ceea ce știm.
Președintele Klaus Iohannis nu va mișca un deget până când nu e redactată și publicată motivarea CCR. Apoi va citi, va
încerca să înțeleagă, se va gândi și va lua cuvenita decizie când vrea el.
Pentru că părinții Constituției pur și
simplu nu au luat în calcul reaua credință
și reaua voință a unui președinte. În
tot acest timp, cele două ministere sunt în aer. Și,
repet, cu lefurile neplătite.
Iată cum aritmetica simplă este pe cale să-i frângă coloana
vertebrala lui Liviu Dragnea. Și iată
cum, de această dată, nici aritmetica variabilă nu-i mai este de prea mult
folos. Pentru că de-aia se și numește „variabilă”. E ca pendulul. Când la
dreapta, când la stânga. Când cu frontul PSD, când cu frontul anti-PSD.
Autor: Sorin Roşca
Stănescu
Sursa: corectnews.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu