Scenarii pentru Transilvania

Nu s-au aşezat bine emoţiile românilor după cinstirea Centenarului Marii Uniri, că UDMR a depus, luni, 3 decembrie, în Parlamentul României, un proiect de lege prin care cere: ”transpunerea în legislaţie a prevederilor privind popoarele conlocuitoare din Rezoluţia de la Alba Iulia din 1 decembrie 1918.” În An Centenar, UDMR propune ridicarea la rang de lege a subpunctului 1 din Rezoluţia Adunării Naţionale. Despre care istorici români, de bună-credinţă, dar şi comentatori străini, au demonstrat că acel punct este îndeplinit într-o regulă democratică în România cu minorităţi. În proiect se mai solicită un mod de administrare autonomă a vieţii culturale, a învăţământului şi a culturii minorităţilor naţionale din România.

Cum s-ar spune, udemeriştii au aşteptat la colţ. A trecut sărbătoarea românească, şi au prins momentul sensibil în care PSD-ul a rămas fără majoritate în Camera Deputaţilor. Îmi aduc aminte ce a declarat liderul UDMR la începutul acestui an. Partidul său (?) a luat decizia să continue protocolul de colaborare parlamentară cu coaliţia PSD-ALDE, adăugând că acest protocol este extrem de lejer, deoarece există numai obligaţii de consultare reciprocă când este nevoie de susţinerea părţii celeilalte. Şi a sosit momentul. PSD se vede, teoretic, descumpănit în Camera Deputaţilor. Udemeriştii îşi pot dovedi angajamentul. O fac, precum se vede, punând condiţii. Potrivit proiectului de lege, somând o urgenţă a aprobării lui, UDMR cere înfiinţarea unor regiuni de dezvoltare separate, cu statut de autonomie, pentru judeţele care aparţin unor regiuni istorice, sau în care o minoritate naţională are o proporţie semnificativă.

Un lider udemerist a enumerat judeţele Harghita, Covasna şi Mureş. Din proiect se mai desprind câteva pretenţii. Cum ar fi reprezentarea proporţională în instituţiile administrative la nivel local, judeţean, naţional şi european. Precum şi reprezentarea proporţională a minorităţilor naţionale în instanţe şi tribunale. Sunt de acord, dar competenţa profesională să primeze. Proiectul legislativ a fost semnat de toţi cei 30 de parlamentari UDMR. După cum se vede, Transilvania a revenit o temă explozivă. Înainte de Ziua Naţională, din apusul apropiat, am primit cuvinte grele pentru demnitatea noastră. Despre politica Budapestei în Transilvania la noi se vorbeşte cu politeţe. Ori se tace. Parcă ar fi vorba de altcineva. Din când în când mai apare câte o voce singuratică.

Eu m-am apropiat de un intelectual sobru, bun cunoscător, de la surse, al frământărilor prin care trece România. Mă refer la sociologul şi analistul politic Dan Dungaciu. Care, în ultimii ani, la Săliştea de Sus, ne-a adus multe lămuriri documentate pe această temă. Recent, într-un articol afirmă direct: ”Ungaria vrea să anexeze România fără modificarea frontierelor”. Evident, îţi pui multe întrebări, care aşteaptă răspunsuri. Cine să ni le dea? În timp ce clasa politică se sfâşie pentru putere, noi stăm rezemaţi în iluzii. Poate ne apără şi ne lămureşte cineva. Să ne spună ei, politicienii, cât este vânare de voturi şi cât un adevăr crud.

Nu scriu cu răutate aceste rânduri despre clasa politică, ci cu revoltă şi îndemn la atitudine. Cine să apere sufletele noastre în derivă? Cred că trăim într-o lume tot mai despărţită de istorie, avem nevoie de nădejde. Dar constatările curg. Sociologul Dungaciu afirmă că prezenţa Ungariei în Transilvania este pregnantă. Afirmă: ”Dacă vreodată Ungaria va face ceva cu totul inadmisibil, statul român nu se va putea limita la a-i da peste unghii, ci va trebui să-i smulgă mâna înfiptă până în cot în România”. Profesorul se exprimă în cunoştinţă de cauză, deoarece cunoaşte temeinic că vecina de la apus controlează în Transilvania bună parte din mediul de afaceri, din sistemul administrativ-politic, din instituţii culturale şi de educaţie, lideri de opinie, presă.

Este uşor de înţeles că dacă toate acestea vor fi activate, ca la un semn, se pot întâmpla multe. Îmi este greu să scriu despre toate acestea, într-o Uniune Europeană care a promis şi respect naţional. Dar nu putem fi naivi că oricând un scenariu se poate transforma în film, pe fondul unei tăceri a clasei politice. Cum să nu tresar când sociologul afirmă: ”Putem asista la o federalizare a României”. Nu-mi vine a crede. Dar nici naiv nu sunt. De aceea, datoria mea este să scriu ce am auzit şi am citit despre scenariile despre Transilvania.

Autor: Gheorghe Pârja

Sursa: Graiul Maramureşului