Prietenul din lada mea de zestre...

În boxa din beci am un metru cub de fotografii pe suport de hârtie. După ce am trecut pe tehnica digitală, m-am adaptat și am fotografiat cu un asemenea aparat. Mereu m-am ambiționat să ilustrez reportajele mele cu fotografiile făcute de mine. Nici n-ar fi fost posibil să ”car” după mine fotoreporterul pe cele coclauri călcate de puțini oameni. Așa se face că am adunat, și în calculator, peste 200.000 de fotografii pe suport electronic... În momentele mele ”speciale„ mă uit la fotografiile mele din arhivă. Și călătoresc în timpul trecut. Azi, m-am întâlnit cu un prieten, cel din fotografia de față, făcută la Teiul Unirii din Băsești, în anul 2013. Este vorba de dascălul Traian RUS, profesor de istorie și director al Școlii din Oarța de Sus. Născut în satul Chelința, de tânăr s-a stabilit la Oarța de Sus, unde a fost dascăl timp de 40 de ani. Înainte de a îl cunoaște, într-o documentare la Oarța de Sus fiind, am deschis și ușa școlii. Directorul era plecat la inspectorat, așa că a răspuns curiozității mele o doamnă profesoară. Atunci am văzut obiecte de muzeu, expuse pe holul școlii, artefacte și din Epoca Bronzului... Doamna profesoară mi-a spus că, în cadrul școlii, lucrează un cerc al elevilor, condus de prof. Traian Rus, directorul școlii, care face...arheologie. Au făcut multe descoperiri, între care 300 monede romane de argint, ceramică din Epoca Bronzului și alte comori. După informațiile domnului profesor Traian Rus, au venit arheologi pasionați de la Muzeul Județean Maramureș, care au făcut mari și importante descoperiri, cum ar fi cele de la Ghiile Botii, vechi de cca 5000 de ani. Pe Traian Rus aveam să-l cunosc peste câțiva ani, când s-a inaugurat Muzeul Satului Codrenesc de la Oarța de Sus. Cum am ajuns cu mult înainte de tăierea panglicii, tot ”țăcăneam” cu aparatul foto prin curte, când s-a apropiat de mine un om înalt, cu vorba și fața de om blajin, care m-a luat la întrebări. Când m-am prezentat, s-a dat un pas îndărăt, apoi a deschis larg mâinile, m-a cuprins în brațe și m-a pupat. Pe obraz. ”De când tot vreau să te cunosc!”-a rostit el. Mai întâi am vizitat muzeul înființat de Dumnealui, apoi, ne-am întâlnit de multe ori, făcând documentări pe la Togul Nemților, unde este o necropolă din Cultura Suciu, pe la Ogrăzi și Ghiile Botii. Acum, la muzeu, îmi arată cu multă pasiune o mulțime de obiecte vechi tare, și de uz gospodăresc. La toate le știe povestea. Îmi arată și niște șoșoni împletiți din papură, care erau încălțați, iarna, peste opinci. Erau încălțările țăranilor din sat plecați în războiul pentru apărarea patriei. De vreo șapte ani, Traian Rus, dascălul de vocație, cercetează lumea de dincolo. Face și el parte din lada mea de zestre, lada cu fotografiile mele adunate în 40 de ani de gazetărie.

Text și fotografie de Alec PORTASE