Cameleonică visare
Și de luptat aș mai lupta,
Că mi-este calea sângerândă,
Dar niciun râu nu curge peste ea,
Și de cântat, mereu, aș mai cânta,
S-acopăr umbrele cu soare,
Cu-o notă din solfegiu aș urca,
Să fie zi de sărbătoare.
(Cameleonică visare!)
De aplecat spre răsărit, m-aș apleca cu drag,
Dar nicio rază nu se mai ivește
În drumul meu nealtoit, pribeag,
Ce zi de zi mă părăsește.
(De scris aș scrie tot și tot ce nu-i.
Dar zborul meu se lasă-ncet, încet
Și nimeni nu mai strigă azi: rămâi, rămâi!
E-un vis cameleonic, desuet!)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu