Scrisoare pastorală

 

Foaie periodică,  gratuită  a Parohiei Malovăţ-Mehedinţi

Anul XXIII(2023),  nr. 504(16 –31 Octombrie)

Dragii mei enoriași!

Scrisoare către Eminescu(XIII). Bădie Mihai!

Citesc și recitesc Doina Măriei-tale și descopăr de fiecare dată noi valori. Parcă n-ai scris-o pentru vremea ta, ci pentru vremurile dintotdeauna pe care le-a străbătut Neamul nostru românesc. Încerc să mă situez cu mintea în diferite epoci, în diferite provincii românești, să iau în calcul realitățile de atunci și de acolo și de fiecare dată îmi dau seama că Doina Măriei-tale este mai actuală ca oricând. Este a noastră, a tuturor celor ce simțim și gândim românește din toate vremurile și din toate locurile. Mereu găsesc noi variante ale acestei nestemate, ceea ce dovedește cât de mult s-au temut de ea mai marii vremii. Care mai de care au cenzurat-o, au ciopârțit-o, ca s-o facă mai blândă, mai puțin revoluționară. Ea a rămas, totuși, sabia care a pătruns până în inima vrăjmașilor Țării și Neamului românesc.

Toată istoria însângerată a Basarabiei și Bucovinei, cu toate nedreptățile strigătoare la cer, cu toate dislocările și siberiile înghețate, cu toate colonizările de populații străine, cu toate lacrimile, rugăciunile și blestemele mamelor, soțiilor, surorilor și iubitelor, cu toate scrâșnetele de durere și de ură ale moldovenilor răstigniți pe crucea Istoriei sunt concentrate în versurile Doinei tale: De la Nistru pân’ la Tisa/Tot românul plânsu-mi-s-a,/ Că nu mai poate străbate/De-atâta străinătate/ Din Hotin și pân’ la Mare/ Vin Muscalii de-a călare,/De la Mare la Hotin/ Calea noastră ne-o ațin/ Și Muscalii și Calmucii/ Și nici Nistrul nu-i îneacă/Săraca țară, săracă!”

Toată drama învățământului românesc devenit teren experimental pentru toate metodele pedagogice din lume, cobai pentru toți miniștrii și neaveniții, străin de sufletul, mentalitatea, interesele și nevoile românești sunt reflectate în versuri precum acestea: ,,Din Boian la Cornu Luncii/ Jidovește-nvață pruncii/ Și sub mână de jidan/ Sunt românii lui Ștefan.”

Toată truda de-o viață, toate economiile făcute cu privațiuni și cu abstinențe pe care numai sfinții și le permiteau au fost înghițite de jocuri financiare regizate din umbră de rechini ai vremii noastre. Denumiri precum ,,inflație”, ,,devalorizare”, ,,denominalizare” și altele asemenea, au făcut ca să ne trezim peste noapte că nu mai avem nici bani pentru cruce și colivă. Asta la nivel de individ. La nivel de țară situația a fost și mai dramatică. Coloși industriali, care produceau mărfuri, pe care le exportam în toate colțurile lumii, au fost dați la fier vechi. Produceam un tractor la fiecare opt minute, câte un autoturism la fiecare cinci minute, produceam utilaj petrolier de extracție și rafinare pentru noi și pentru tot Orientul, mobilă de lux pentru toate categoriile sociale, produceam din toate cele necesare pentru consumul intern și pentru export. Aveam pământ roditor, capabil să hrănească toată Europa! Eram singura țară fără datorii externe, cu bănci solide, pregăteam înființarea unei bănci mondiale…. S-a ales praful de toate! Au dreptate versurile tale, când spun despre român ,,Că-ndărăt tot dă ca racul/Fără tihnă-i masa lui/Și-i străin în țara lui.”

Am vândut pe nimic bogățiile țării, minereuri, petrol și gaze, bogățiile solului, pădurile, terenurile arabile, unitățile strategice, vitale pentru independența unui popor. Austriecii n-au picătură de petrol în subsolul lor, dar îl iau pe-al nostru, îl rafinează la ei sau în rafinăriile noastre și ni-l vând apoi ca benzină și motorină la prețuri enorme. În 1979 am cumpărat o Skoda cu 28.000 lei; acum, cu acești bani nu pot cumpăra o jumătate de litru de motorină! Ne-a dat Dumnezeu gaze naturale în Transilvania și-n Marea Neagră; ne-am grăbit să le vindem ungurilor, ca să avem de unde le cumpăra apoi! Apele noastre produc curent electric la un preț derizoriu; minele produceau cărbune suficient ca să funcționeze termocentralele și să dea curent electric suficient pentru țara noastră. Au venit ,,băieți deștepți cu gulere albe” de afară, au cumpărat curentul la prețuri mici și ni-l vând acum cu prețuri înspăimântătoare. Curentul produs de români îl vând românilor cehii, italienii și cine știe ce alți venetici. Noi nu eram în stare să-l vindem! La un moment dat, am făcut socoteala că, pentru a achita curentul consumat într-un an, îmi trebuie prețul a zece porci….! Este exact ce spuneai tu, Bădie: ,,Din Brașov pân’la Abrud/ Vai ce văd și ce aud/ Stăpânind ungurul crud/Iar din Olt până la Criș/ Nu mai este luminiș/ De greul suspinelor/ De umbra străinilor,/ De nu mai știi ce te-ai face,/ Sărace român, sărace!”

Ne pleacă afară floarea satelor și orașelor românești, tinerii și copii. Ne piere neamul de la un an la altul. Suntem tot mai puțini, tot mai îmbătrâniți, tot mai neputincioși. Nu mai găsești oameni să sape groapa unui mort! Nu mai este mână de lucru calificată. Vedem tot mai des la muncă pe șantierele noastre oameni veniți de la mii de kilometri, din Orientul Apropiat și cel Îndepărtat. Cei mai mulți vin din zone de război, vin cu moartea-n spinare și cu speranța-n suflet.  Aceștia vor fi, probabil, locuitorii de mâine ai țării noastre, ,,românii”. Alături de ei vine o altă categorie: afaceriști, patroni, bancheri, învârtiți, aventurieri. Nu știu cum se face, dar vin cu pingelele rupte și pleacă gemând sub sacii plini de bani. Aș da exemplu aici Firma Bechtel, care ne-a pricopsit cu autostrada ,,Transilvania”, ne-a luat bani grei și dusă a fost, iar noi am rămas cu degetul în gură. Și am avut și noi reprezentanți, juriști, politicieni, oameni cu răspundere ca să semneze contractele! Of, of, of! Versurile tale, Bădie, rezumă totul: ,,De la Turnu-n Dorohoi/ Curg dușmanii în puhoi/ Și s-așează pe la noi; Și cum vin cu drum de fier/ Toate cântecele pier/ Zboară paserile toate/ De neagra străinătate/ Numai umbra spinului/ La ușa creștinului/ Codrul geme și se pleacă/ Și izvoarele îi seacă/ Săraca țară, săracă!”

Blestemai, Bădie, căci îți era sufletul plin de obidă și de durere, când vedeai veneticii cum sug vlaga țării și a neamului tău. Blestemele tale sunt mai actuale ca oricând, schimbând doar destinatarii: Cine ne-a adus jidanii/ Nu mai vază zi cu anii/ Și să-i scoată ochii corbii/ Să rămâie-n drum ca orbii/ Cine ne-a adus pe greci/ N-ar mai putrezi în veci/ Cine ne-a adus muscalii/ Prăpădi-i-ar focul jalei/ Să-l arză, să-l dogorească/ Neamul să i-l prăpădească,/ Iar cine mi-a fost mișel/ Seca-i-ar inima-n el,/ Cum dușmanii mi te seacă/Săraca țară, săracă!”

Speranța tu ți-o pui în înaintași, în Măria-sa Ștefan cel Mare și Sfânt. Altfel spus, ți-o pui în Istorie. Și bine faci. Numai poporul care-și cunoaște istoria, lupta și speranțele înaintașilor, numai poporul care a învățat de la străbuni că victoria e posibilă, că toți marii coloși ai vremii nu sunt decât uriași cu picioare de lut, că în unitate și perseverență stă puterea unui neam, va putea învinge. Atâta vreme cât marii eroi ai Neamului ne sunt călăuze prin vreme și rugători la tronul ceresc, ne simțim mai puternici, mai uniți și speranțele izbucnesc ca un vulcan. Tocmai de aceea dușmanii Neamului de aproape și de departe devin alergici când vine vorba de istorie, caută s-o falsifice, s-o amestece cu istoria altora, să scoată din manuale marile figuri ale trecutului nostru și să introducă paiațe sclivisite, care au avut ,,succesuri” de trei parale. Istoria a fost și va rămâne, alături de Biblie, cartea noastră de căpătâi, din care vom sorbi apa vie a puterii în lupta pentru dreptate socială și independență națională. Aș tot rosti versurile Domniei-Tale, Bădie: Ștefane, Măria ta,/ Lasă Putna, nu mai sta,/ Las’ arhimandritului/ Toată grija schitului,/ Lasă grija gropilor/ Dă-o-n seama popilor/ La metanii să tot bată,/Ziua toată, noaptea toată,/ Să se-ndure Dumnezeu/ Ca să-ți mântui neamul tău…/ Tu te-nalță din mormânt/ Să te-aud din corn cântând/ Și Moldova adunând/ Adunându-ți flamurile/ Să se mire neamurile!”

Optimist erai, Bădie, când afirmai că: ,,De-i suna din corn odată/ Ai s-aduni Moldova toată/De-i suna de două ori/ Vin și codri-n ajutor;/ De-i suna a treia oară/ Toți dușmanii or să piară/ Dați în seama ciorilor/ Ș-a spânzurătorilor/ Ștefane, Măria Ta,/ Lasă Putna, nu mai sta/ Că te-așteaptă litvele/ Să le zboare tigvele/ Să le spui molitvele/ Pe câți pari, pe câți fuștei/ Căpățâni de grecotei/ Grecoteii și străinii/ Mânca-le-ar inima câinii/ Mânca-le-ar țara pustia/ Și neamul nemernicia!”

Unde mai sunt, Bădie, românii tăi, românii lui Ștefan, ca să se mai ridice toți ca unul să-și apere Țara și ființa? Sunt risipiți în lumea toată, ca puii de potârniche! Unde sunt codrii care sperai că vor da ajutor luptătorilor? Munții sunt bărbieriți zi de zi de mii și mii de hectare de pădure, fără ca cineva să se sinchisească! Greu a fost și este greu, Bădie! Dumnezeu știe cum o mai fi în viitor. Ne mângâiem Țara cu sufletul nostru și cu versurile Măriei-Tale: ..Cum te pradă, cum te seacă,/ Săraca țară, săracă!”

Cu bine, Bădie, pe curând!

*

Minunea cu femeia paralizată.  Aproape de Mănăstirea Cuviosului, în satul Ceaguniţa locuia o femeie ce se numea Tatiana. Aceasta se îmbolnăvise grav şi îi paralizaseră toate membrele; de doi ani suferea cumplit din pricina acestei boli şi de multe ori leşinase astfel încât nu mai nădăjduia să rămână printre cei vii.

Într-o zi bolnava a fost cuprinsă de un somn uşor şi imediat a văzut înaintea ei un monah impunător, plin de sfinţenie şi cu păr cărunt, care i-a spus: „Dacă voieşti să fii sănătoasă, du-te la Mănăstirea Preasfintei Treimi în ziua Praznicului Pogorârii Sfântului Duh şi aşează-te la mormântul Sfântului Alexandru şi Dumnezeu îţi va dărui vindecare de boala aceasta". Ea i-a răspuns: „Doamne, chiar dacă voiesc, tot nu pot ajunge din pricina acestei grele suferinţe". Atunci el i-a spus: „îndrăzneşte, fiică, şi ridică-te şi mergi, căci vei dobândi vindecare". După aceea s-a făcut nevăzut. Femeia, venindu-şi în fire, s-a umplut de frică şi de bucurie şi, simţind în ea o oarecare putere, a înţeles că a dobândit vindecare. Şi, ridicându-se din pat, fără să mai simtă boala, l-a chemat pe soţul ei şi i-a povestit despre slăvita minune: cum a dobândit vindecare datorită stareţului impunător şi plin de sfinţenie care a venit la ea.

Şi, dându-şi seama că cel ce i se arătase fusese Cuviosul Părinte Alexandru, care pretutindeni se arăta grabnic ajutător către cei ce-l chemau, s-au bucurat şi au adus mare mulţumire lui Dumnezeu și Cuviosului Părinte Alexandru. Apoi, venind la Mănăstirea Preasfintei Treimi, săvârșind un maslu de mulțumire, au sărutat cu cinste racla Cuviosului și au povestit tuturor despre slăvita minune, bucurându-se și slăvind pe Dumnezeu.

(Sfântul Alexandru din Svir, Proorocul Sfintei Treimi, Ed. Egumenița, 2009, p. 107).

*

Profesor Doctor Pătru Meilă. Nu credeam că va veni vreodată vremea să scriu despre Domnul Profesor Pătru Meilă ca despre unul care ,,a fost!” Era atât de vioi, de viguros, de plin de viață, încât îl socoteai, pe drept cuvânt, tot tânăr.

Era tânăr, într-adevăr, sub aspect spiritual, dar umerii îi adunaseră pe-ncetul trei sferturi de veac. Anii și grijile nu-l marcaseră prea mult, nu-l cocoșaseră, cum se întâmplă la mulți bătrâni, doar inima i-o obosiseră pe-ncetul

O simțise slăbindu-i, dar tot amânase reparațiile de pe o zi pe alta, având altele mai ,,importante” de rezolvat decât propria sănătate. Acum e târziu! Zilele trecute s-a dus!

Se născuse în Malovăț. Mama îi murise de timpuriu. Orfan fiind, neavând mult loc în casă, alături de mama vitregă, și-a petrecut cea mai mare parte a copilăriei la Bârda, la unchiul său, Ion Luca, zis Ciocârlan. Își amintea cu nostalgie de acei ani ori de câte ori avea prilejul și menționa numele de locuri și poteci din Bârda, pe unde umblase în copilărie. Plecase la școală susținut, în mare măsură, de același unchi de pe mamă. Inteligența și truda proprie l-au ajutat și s-a afirmat repede ca un om capabil.

Bursele obținute, banii câștigați în vacanțe și-n orele de răgaz prin muncă și corvoadă pe unde se putea, l-au ajutat să-și termine studiile. A urcat repede treptele ierarhiei medicale. A îmbrățișat Pediatria, voind să fie mereu alături de cei mici și să le redea sănătatea.

A ajuns profesor universitar la Facultatea de Medicină din București, director al Spitalului Central de Copii ,,Grigore Alexandrescu” din București, redactor-șef al revistei ,,Pediatria”. A scris numeroase tratate, lucrări, studii și comunicări  de Pediatrie. A participat la nenumărate congrese, simpozioane, sesiuni și întruniri științifice pe teme de Pediatrie și nu numai. S-a impus printre corifeii medicinii românești prin munca și capacitatea sa.

Îmi spunea adesea: ,,- Dacă aș fi intrat în politică, aș fi ajuns departe! N-am făcut-o, deși mi s-a propus de nenumărate ori, fiindcă am vrut să-mi fac meseria și s-o fac cât mai bine. Cred că am reușit. La spitalul meu au venit copii din toată țara cu cele mai grele afecțiuni și au plecat sănătoși. Mortalitatea la mine în spital a fost aproape inexistentă!”

Spitalul era pentru dânsul a doua casă. Știa să-și camufleze gândurile, grijile și necazurile sub un zâmbet cald, încurajator. Fața lui era întotdeauna veselă. Te primea cu suflet cald, îți asculta păsul și făcea tot ce era omenește posibil să te ajute.  Vorbea fiecăruia pe limba lui.  Cel mai mult îi plăcea să discute cu cei de la țară, mai ales cu mehedințeni.  Fiecare mehedințean care-i călca pragul aducea cu el o părticică din locurile natale, din copilăria Domnului Profesor.

Îl căutau nu numai cu copii bolnavi, ci și adulți. Domnul Meilă era gata oricând să pună mâna pe telefon și să ia legătura cu cele mai renumite personalități ale medicinii românești. Îi erau colegi și prieteni.

Parcă și azi îl aud vorbind cu un mare chirurg la telefon: ,,- Mă, Zamfire, sunt eu, mă, Pătru lui Meilă din Malovățul Mehedințiului, mă! Vezi că-ți trimit pe preotul meu din sat cu copilul. Are o problemă. Te rog, Zamfire, servește-mă pe mine!”

Și ușile ți se deschideau peste tot, zâmbetul și serviabilitatea  le întâlneai pretutindeni, fiindcă, de, erai consăteanul sau cel recomandat de Profesorul Meilă!

Era dezinteresat în tot ce făcea. Plăcerea, bucuria de a ajuta pe cineva îi umpleau sufletul, constituiau pentru dânsul adevărata viață, adevărata răsplată.

De mulți ani își mai dorea să mai ajungă odată de Crăciun în satul său, să mai facă trandafiri ,,tocați cu barda”, așa cum făceau tatăl și unchiul său. N-a mai ajuns! L-au luat valurile.

Acum odihnește la Cluj, în pământul Ardealului.

De acolo de unde o fi, sufletul său mare aude poate șoapta celor ce l-au cunoscut, tuturor celor ce au beneficiat de știința și de bunătatea sa șoptind cu sinceritate: ,,Dumnezeu să te ierte și să te odihnească, Domnule Profesor, și să te răsplătească pentru tot binele ce l-ai făcut în lume!”

*

File de jurnal - 8 Martie 1984.  ,,Am lucrat la Coloana Infinitului, vol. II. Am ajuns la pag. 341. Seara am făcut Pavecernița Mare la Malovăț. S-a umplut biserica de lume.

L-au adus pe Ion Gh. Luca(Ionică al lui Gheorghe al lui Buică) de la spital. Nu mai are speranțe de scăpare. Are cardiopatie ischemică și insuficiență cardiacă. L-am împărtășit. Era camera și curtea plină de lume. Părinții mei au stat la el până pe la 23.00.

Tăticu mi-a spus că a vorbit cu cetățeni de la Cacoți, care lucrează la Ferma Bârda. I-au spus că la ei Programul unic e literă de lege. Nu s-a îngăduit nici o excepție de la contractările prevăzute în ziar. ,,- Am sărăcit, măi, frate, i-a spus unul; aveam căruță și cai, vite! Acum nu mai am nimic. Am plecat în lume cu muiere cu tot să ne câștigăm pâinea. Am lucrat o vreme prin Banat. Am văzut acolo zeci de case părăsite de nemți. Șvabii plecaseră în străinătate, în special în R. F. Germania, iar gospodăriile lor rămăseseră în patrimoniul statului. Veneau țigani din Moldova, se duceau la Consiliul Popular și închiriau pe câte 100 – 200 lei câte o gospodărie la care trudiseră câteva generații. A doua zi vedeai că ceva s-a schimbat: ba o scândură lipsă din gard, ba o cârpă la geam etc.!”

Era ora unu noaptea. Nu mă culcasem încă. Citeam niște reviste. La poartă s-a oprit o mașină. Era medicul veterinar Stoican, oficiantul Pitulicu și cu doi necunoscuți. Veniseră să facă ,,o petrecere” la mine ,,până dimineață”. Le-am explicat că nu pot să-i primesc, fiindcă e noapte, e Postul Mare, iar în vecini un om trage să moară. Abia au acceptat să plece, după ce le-am dat un litru de vin bisericesc să-l bea pe drum. Stoican conducea mașina. Am aflat peste două zile că fusese bătut de niște cetățeni din Severin. În Malovăț dăduse buzna în casă peste Elisabeta Teșilă. Aceasta serba ziua fiicei sale. Erau câteva familii din Severin în casă, la masă. Stoican, beat, a început să vorbească aiurea. S-au sculat binișor doi dintre meseni, au pus mâna pe Stoican și i-au dat o bătaie soră cu moartea. Noaptea a dormit sub cerul liber, pe zăpadă, în fața magazinului comunal. I-a fost milă de el paznicului și l-a acoperit cu cojocul. Telectual, nu glumă!”

*

Ultima frunză. O frumoasă poezie semnată de către Doamna Elena  Baciu-Mihailov cu acest titlu o redăm mai jos:

Toamna, îmbrăcată-n aur și cu părul său roșcat,
A trecut pe lângă mine, m-a privit și a plecat.
Avea ochii plini de ploaie, și un zâmbet dulce-amar,
Iar la gât purta o salbă, cu pietre de chihlimbar.
Îi cădeau din geantă frunze... una, două, sute, mii,
Roșii, galbene, pestrițe, frunze verzi și ruginii.
Am privit-o cu mirare și-am strigat în urma sa,
- Vă cad frunzele din geantă! Însă ei nu îi păsa.
"Ce nechibzuită-i toamna!" M-am gândit în sinea mea,
"Își aruncă-n vânt averea, bucură-se, cine-o vrea!"
- E bogată, își permite! Am zis eu printre suspine,
Fără să observ că TOAMNA, era la un pas de mine.
Dânsa m-a luat de mână și a pus o frunză-n ea.
- Ține minte, frunza asta-i ultima din geanta mea.
Dup-o clipă de tăcere, TOAMNA a adăugat:
- Nu-i bogat cel care are, cel ce dă - este bogat.

                                                                                     *

Ajutoare și donații. În această perioadă parohia noastră a primit câteva ajutoare și donații astfel:  Un domn care nu vrea să i se știe numele a achitat  3.500 lei, sumă reprezentând valoarea celor 70 noptiere ce le-am donat Azilului de la Strehaia; Domnul Olteanu Mădălin din Tr. Severin, fiu al satului Bârda: 1.000 lei; Doamna Sârbu Bubica-Felicia din Turda(CJ) și  Domnul Tătucu Grigore din Malovăț:câte  300 lei; Doamna Elisabeta Leferenz din Nȕrenberg(Germania): 244 lei; Domnul Popescu George-Laurențiu din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Domnul Marin Zăuleț, fiu al satului Bârda și Domnul Michescu Nelu-Cristi din Puținei, fiu al satului Malovăț: câte 200 lei; Domnul Bobiț Marius din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț: 150 lei; Doamna Teșilă Doina din Tr. Severin, fiică a satului Malovăț; Doamna Prof. Silvia Petrescu din Oradea, Domnul Bazavan Ion din Tr. Severin, fiu al satului Malovăț, Doamna Moacă Maria din Tr. Severin și Doamna Magda Ileana din Maureni(CS): câte 100 lei; Doamna Bașulescu Maria din Tr. Severin: 50 lei.

Domnul Vișan Bădiță din Malovăț a mai achitat 300 lei pentru contribuția de cult, totalizând până acum 405 lei. Dumnezeu să le răsplătească tuturor!

*

În luna octombrie am donat pâine credincioșilor prezenți la biserică, astfel: 1 Oct.: 136 pâini; 8 Oct.: 158 pâini; 14 Oct.: 164 pâini; 15 Oct.: 121 pâini; 22 Oct.: 180 pâini; 26 Oct.: 79 pâini; 29 Oct.: 115 pâini. În total, în luna octombrie s-au donat 953 pâini. Totodată, s-a vândut pâine cu 1,30 lei/buc., prețul de achiziție, astfel: 1 Oct.: 614 pâini; 8 Oct.: 242 pâini; 14 Oct.: 36 pâini; 15 Oct.: 729 pâini; 22 Oct.: 220 pâini; 27 Oct.: 221 pâini; 29 Oct.: 585 pâini. Așadar, s-a vândut 2.647 pâini.

*

În cursul lunii Octombrie am făcut câteva cheltuieli mai mari, astfel: 4.680 lei brutăriei pentru cele 3.600 pâini donate și vândute; 3.500 lei noptiere pentru Azilul Strehaia; 1.995 lei tipografiei pentru vol. România în flăcări; 1.768 lei tipografiei pentru Jurnal, vol. VI; 1.400 lei 70 porții de mâncare pentru azilul de la Strehaia; 850 lei impozit; 840 lei protoieriei pentru candele;  650,69 lei 31 pachete hârtie de scris; 525 lei  tipografiei pentru Tudor Vladimirescu(în limba sârbă); 439 lei  poștei pentru colete; 325 lei  pentru suc și apă minerală pentru azil; 240 lei timbre poștale; 205 lei cărți; 104 lei internetul; 90 lei protoieriei pentru cărți; 89 lei un toner; 75 lei băncii pentru comisioane; 72 lei un adaptor pentru calculator; 66 lei curentul electric și altele mai mici.

*

În ziua de 19 octombrie am făcut o vizită la Azilul-spital din Strehaia. Preotul a fost însoțit de Domnii Dima Vasile și Nistor Petre, consilieri parohiali. Am dus acolo cu acest prilej 70 porții mâncare(ciorbă de perișoare, sarmale cu mămăligă, ceafă la grătar cu piureu, cozonac, prăjituri, suc și apă minerală). Am dus, de asemenea, de 70 noptiere de pat. Am sondat situația în mai multe magazine și ateliere de mobilă pentru noptiere. Prețurile au variat între 90-300 lei/buc. Până la urmă, am găsit un om al lui Dumnezeu, patronul unui atelier de mobilă, Domnul Nicolae Velișcu, care a fost de acord să ne confecționeze 70 noptiere, cu 50 lei/buc., renunțând astfel la manoperă.  Am găsit, de asemenea, un credincios, care nu vrea să i se știe numele, dar a donat 3.500 lei, costul celor 70 noptiere. Dumnezeu să le ajute!

*

Publicații. În această perioadă, preotul Dvs.  a reușit să mai publice câteva materiale, astfel: ,,Scrisoare pastorală” – 502 în ,,Gândacul de Colorado”, 10 iul. 2023, (https://www. gandaculdecolorado.com); ,,Scrisoare pastorală” – 502, în ,,Observatorul”, Toronto, 17 oct. 2023, ediție online(http://www. observatorul.com);  Nicolae Iorga - ,,ambasador” al gândului și neamului românesc, în ,,Națiunea”, București, 19 oct. 2023, (https://ziarulnatiunea.ro); Scrisoare lui Eminescu(II), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XXV(1201), 26 oct. 2023, http://obiectiv-mehedintean.ro,  p. 12; ,,Scrisoare pastorală” – 503, în ,,Observatorul”, Toronto(Canada), 29 oct. 2023, ediție on-line(https:// ebibliothecaseptentrionalis. wordpress.com);  Evoluție sau involuție? în ,,Națiunea”, București, 6 nov. 2023(https://ziarulnatiunea.ro); Scrisoare lui Eminescu(X), în ,,Obiectiv mehedințean”, Tr. Severin, an. XV(2025), nr. 9 oct. 2023, http://obiectiv-mehedintean.ro; 

*

Simpozioane. ● În zilele de 27-28 Oct. s-a desfășurat la Vidin(Bulgaria) a doua ediție a Simpozionului ,,Sf. Cuv. Teofana Basarab”. În ziua de 27 Oct., participanții s-au deplasat în nordul Vidinului, în creierii munților și, la Albotina, au vizitat complexul monastic rupestru din sec. al XIV-lea. Domnul Dr. Ivo Gheorghiev, președintele Asociației Vlahilor din Bulgaria, le-a făcut celor participanți o amplă prezentare a complexului aflat azi sub egida UNESCO, oprindu-se cu grijă și competență asupra mormântului, pe care domnia-sa îl socotește a fi aparținut Sf. Cuv. Teofana Basarab. Argumentele prezentate au fost convingătoare pentru cei prezenți.

A doua zi a ajuns la Vidin și preotul Dvs. împreună cu fiul său, Domnul Cristian Stănciulescu-Bârda. Prima activitate pentru ziua de 28 oct. a fost participarea la slujba dedicată Sf. Cuv. Teofana Basarab în biserica ,,Sf. Cuv. Paraschiva” din Vidin, biserică construită în sec. al XVII-lea de către Matei Basarab, domnul Țării Românești. Fiindcă la vremea aceea Bulgaria era pașalâc turcesc, iar turcii nu permiteau decât construirea unor biserici creștine înalte cât un călăreț (aprox. 2,50 m), constructori au găsit o soluție ingenioasă. Au săpat o platformă la câțiva metri sub nivelul solului și au început construcția. Când aceasta a fost gata, ea era o biserică normală ca înălțime, dar trecea deasupra pământului doar 2,50 m. În felul acesta se respecta dispoziția turcească, dar se respecta și tradiția creștină privind construcția bisericilor. Din păcate, biserica era într-o stare jalnică, dacă avem în vedere că pictura era aproape ștearsă peste tot! A fost aleasă însă pentru această slujbă, având legătura ei cu Țara Românească. Slujba a fost oficiată de Inaltpreasfințitul Mitrop. Daniil, mitropolitul Vidinului, însoțit de câțiva preoți bulgari. Din păcate, slujba a fost oficiată în limba slavonă, așa cum se oficiază toate slujbele în Bulgaria. Doar câteva tropare au fost în limba bulgară și Tatăl nostru în limba română. Predica a fost rostită de ierarh în limba bulgară. Cei cunoscători ne-au tradus și nouă, românilor. A fost o predică foarte reușită.

După slujbă am mers în sala de conferințe a Muzeului Epigrafic din Vidin. Acest muzeu se află în clădirea în care a funcționat o parte din garda lui Osman Pașa, comandantul armatei turcești din cetatea Plevnei, pe care trupele române au învins-o în Războiul de Independență din 1877. Clădirea avea două nivele. În nivelul de la parter erau caii, iar deasupra, la etaj, erau soldații. Azi muzeul deține pietre cu inscripții din vremea romanilor, popoarelor migratoare, din vremea stăpânirii turcești. Simpozionul s-a desfășurat de-a lungul a cca. cinci ore. Printre cei participanți s-a numărat la loc de cinste Inaltpreasfințitul Mitrop. Daniil, mitropolitul Vidinului. Deși a spus că nu va rămâne decât maximul un sfert de oră, a rămas până la sfârșitul lucrărilor. Deschiderea oficială a fost făcută de către Domnul Dr. Ivo Gheorghiev, după care a dat cuvântul preotului Dvs. Domnul Ivo Gheorghiev, împreună cu fiul său, Filip Gheorghiev, au tradus în bulgară și română, după cum a fost cazul, toate comunicările susținute. Preotul Dvs. a susținut comunicarea Sfânta Cuvioasa Teofana Basarab, cea mai importantă personalitate românească din sudul Dunării. Comunicarea s-a derulat pe mai bine de o jumătate de oră, având în vedere că s-a făcut și traducerea. Mitropolitul a fost foarte interesat de comunicarea respectivă. Singurul lucru care l-a deranjat a fost faptul că prea mult au fost lăudați românii față de bulgari. Mde! Au urmat vorbitori români și bulgari.   Simpozionul a fost un câștig real pentru cultura și istoria românească și bulgară.

Părintele Arhim. Ioachim Pârvulescu, starețul Sfintei Mănăstiri Lainici, s-a oferit și anul acesta să suporte costul al 100 exemplare din cartea preotului Dvs., Viața Cuvioasei Teofana Basarab, pe care le-am donat participanților la simpozion.

După simpozion a urmat o masă la restaurant și apoi fiecare a plecat spre casă. Preotul Dvs. și fiul său au vizitat Sf. Mănăstire Maglavit.

 ● Duminică, 29 oct., Preasfințitul Episcop Nicodim împreună cu alți doi ierarh și mulți preoți și credincioși au participat la slujba de la Sf. Mănăstire Strehaia, unde au pus piatra fundamentală pentru un schit dedicat Sf. Cuv. Teofana Basarab. De acolo, participanții s-au deplasat la Zegujani, unde Episcopia Severinului a ridicat o troiță dedicată ofițerului aviator Nicolae Dorobanțu, luptător anticomunist. La cele două manifestări au participat și Domnii Ivo și Florin Gheorghiev,

Luni, 30 Oct. s-a desfășurat la Tr. Severin, în fostul restaurant al partidului, azi al Episcopiei Severinului și Strehaei, ediția a II-a a simpozionului ,,Țara Severinului – oameni, fapte, locuri”. Au participat oameni cu preocupări istorice din cele mai diferite locuri și domenii. Preotul Dvs. a participat cu două comunicări: Un manuscris inedit privind începuturile școlii din satul Malovăț și Mărturii ale localnicilor referitoare la ofițerul Nicolae Trocan, luptător anticomunist. Simpozionul a fost un real câștig pentru Biserica și cultura română, cu atât mai mult cu cât în următoarele săptămâni vom avea tipărite într-un volum toate  comunicările susținute.    

●Academia Daco-Română l-a invitat pe preotul Dvs., al cărui membru este, la simpozionul dedicat lui Dimitrie Cantemir, cu prilejul împlinirii a 350 ani de la nașterea domnitorului  moldovean. Simpozionul va avea loc la Craiova în ziua de sâmbătă, 9 decembrie a. c. Preotul Dvs.  s-a înscris cu comunicarea   Dimitrie Cantemir – campion al politicii și culturii române medievale. Nu era frumos ca să refuze o asemenea invitație!

*

Pelerinaje. Excursii. Pentru joi, 9 noiembrie, organizăm o excursie-pelerinaj pe următorul traseu: Tr. Severin – Malovăț - Bârda – Tg. Jiu – Mănăstirea Vișina – Mănăstirea Lainici – Petroșani – Hațeg - Mănăstirea Prislop – Mormântul Părintelui Arsenie Boca – Biserica Densuș – Caransebeș – Mănăstirea Teiș – Mănăstirea Piatra Scrisă – Tr. Severin – Bârda. Prețul provizoriu este de 60 lei/pers.

*

Zâmbete. ☺,,- De ce se îngrașă femeile?” ,,- Pentru că mănâncă zilele bărbaților!” ☺Pacientul: ,,- Domnule doctor, ce aveți pentru Parkinson?” Doctorul: ,,- Tot respectul meu!” ☺70 % dintre români trăiesc în stres. Restul de 30 % trăiesc în Italia, Franța, Germania, Spania...!” ☺Proaspăt căsătorită, tânâra soţie se plânge soţului: ,,- M-am săturat! Eu fac mâncare, eu spăl, eu calc, eu fac curat în casă! De parcă aş fi o Cenuşăreasă!” Soţul:,,- Ei, vezi draga mea! Nu ţi-am zis eu, că o să îţi ofer o viaţă ca în poveşti?!” ☺,,- Ce s-a gândit Bulă să-i ia mamei de ziua ei?” ,,- Zece mii din poşetă...!”

*

Program. În cursul lunii Decembrie avem următorul program de slujbe: 2 Dec.(Malovăț-Bârda);  3 Dec.(Malovăț); 6 Dec.(slujbă la Bârda; pomeniri la Malovăț, la ora 12.30); 9 Dec.(Malovăț-Bârda); 10 Dec.(Bârda);  15 Dec.(spovedit și împărtășit la Bârda, la biserică și în sat); 16 Dec. (Malovăț-Bârda); 17 Dec.(Malovăț);  18 Dec.(spovedit și împărtășit în Malovăț, la biserică și în sat); 19, 20, 21 Dec. (colindul cu icoana în Malovăț, pe traseul cunoscut); 22, 23 Dec.(colindul cu icoana în Bârda, pe traseul cunoscut); 24 Dec.(Malovăț);  25 Dec.(Bârda);  26 Dec.(Malovăț); 27 Dec.(Bârda);  31 Dec.(Bârda). În restul  timpului, la orice oră din zi sau din noapte, preotul poate fi găsit la biserică, acasă, la telefon: 0724. 99. 80. 86, ori pe adresa: stanciulescubarda@ gmail.com.  Sănătate, pace și bucurii să vă dea Dumnezeu!                                  

                                                                         Pr. Al. Stănciulescu-Bârda