Scenarii de uzură

                                                                                                de Gheorghe Pârja

Anul acesta vom fi martorii unor tensiuni politice care pot deruta mulți români. Anul trecut, când au început frecușurile cu candidații, mai ales la nivel înalt, am fost un pic nemulțumit în sinea mea. Dar cu timpul am privit vânzoleala ca pe un spectacol care se termină repede. Dar am văzut că nu bine se termină o piesă de teatru cu subiect electoral, că încep trei reprezentații în același timp. Cu scenarii care nu vor ajunge niciodată film. Sunt tatonări pentru începători, deşi protagoniștii sunt albiți la tâmple. Începutul acestui an a fost marcat, pentru politicienii români, tocmai de pasiunea pentru ipoteze, variante. Este un fel de repetiție generală, în care se probează costume iluzorii, se încearcă pantofi cu șireturi, ori pălării cu boruri mari. Fiecare partid, indiferent de mărimea lui pe eșichierul politic, caută formula potrivită pentru a intra în grațiile alegătorilor, pentru a garanta intrarea sub cupola puterii.

Și aspiranții la noile funcții, dar și cei vechi trec prin încercări noi. Că așa este exercițiul electoral. Și nu este rău dacă ar fi curat. Umbra uriașului deficit bugetar, care stă cu efectele la pândă, marchează promisiunile făcute alegătorilor. Ce să promiți omului de rând când sacul este gol? De aceea toată aventura în jurul recalculării pensiilor are o doză de risc. Dar promisiunile sunt căutate pentru atragerea electoratului pauper. Seară de seară, pe micile ecrane se rotesc multe vorbe goale, cu amăgirea că ar fi convingătoare. Această stare nesigură se răsfrânge și asupra partidelor mari. Este o teamă serioasă de necunoscut, sondajele sunt schimbătoare și riguros influnțate de vectori cu vădite interese politice. Până la un punct acesta este rostul puterii într-o campanie electorală.

Partidele aflate la guvernare sunt o țintă fixă. Firesc, cele care au fost în opoziție au la îndemână aparenta nevinovăție. Uitând, cu voia lor, că în legislativ sunt chemate să voteze legi. Acum se recurge la jocuri și speculații. Ba au și mesaje de disperare, de salvare a țării. PSD și PNL, grupate în coaliția stabilității, oricât s-ar preface acum, sunt afectate de uzura guvernării, firească pentru orice administrație aflată în funcțiune. Ba a venit și căutarea corupției în miezul puterii. Și s-au aflat pilde mănoase. Astăzi, un democrat cu bani în portbagaj, mâine, un liberal cu lăcomie. Amândoi conduceau județe. Deci nu este credibil să fie căutați țapi ispășitori în afara coaliției. Asta nu înseamnă că și în ograda lor nu sunt oi negre.

Scenariile se derulează uneori cu subiecte hazlii, alteori cu o tentă de sobrietate. Că și uzura are viața ei și este nevoie de decizii coerente, în care alegătorii să aibă încredere. Cât sprijin socotesc că au pesediștii în talpa țării, au suficiente animozități la vârf. Trag după ei cazul Buzatu, aspirațiile încrengăturii Stănescu-Firea. Paul Stănescu în tragedia de la Crevedia și afacerea stufului din Deltă, iar Firea cu năpasta azilelor groazei. Cât de repede s-au uitat toate! Marcel Ciolacu, din ce vorbește la televizor, își dă seama că toate deciziile și promisiunile electorale ale guvernului și partidului său nu sunt suficiente pentru ca izbânda electorală să fie asigurată. De aceea amână lista de candidați și menține în suspans colaborarea cu liberalii.

În ultimele zile dau semne de poticneli în comasarea alegerilor. Lideri liberali afișează un optimism în numele partidului istoric, dar unii dintre ei, și nu puțini, sunt conștienți că partidul lor a scăzut mult în preferințele electoratului de dreapta. Că liberalii întrupați în istorie, cu șirul de martiri, nu au fost împăcați cu asocierea cu PSD. Deși a fost invocată stabilitatea țării. În PNL sunt opinii bine conturate, venite din partea unor lideri teritoriali, care consideră că partidul se mai poate salva doar afirmându-și identitatea și păstrând distanța față de social democrați. O constatare pe proprie răspundere. Liberalii nu au un vârf de lance, poate ar trebui mai multe, care să explice virtuțile unei viziuni de dreapta. Vocalii liberali nu vin cu argumente credibile, ci cu afirmații electorale. Care nu sunt convingătoare. Cel puțin pentru mine.

Deocamdată, Coaliția nu știe cum să se despartă. Celelalte partide nu au vlagă pentru victorie. De aceea ni se oferă ciudate scenarii de uzură. Gata, spune cetățeanul, veniți cu programe de guvernare! Că lumea este teribil de încâlcită. Cu război în preajmă, cu multe nehotărâri în interior. Așa le văd eu. Dumneavoastră, cum socotiți? Că se prefigurează noi impozite și taxe, așa ca să ne paveze drumul spre urne. Astea nu mai sunt scenarii de uzură.