Despre iarnă
Aşa
e bine să fie iarna,
o
întindere albă, cu urme de căprioară
şi
cu urme de lup nevisător,
aşa
e bine dar sînt
prea
multe urme de lup
şi
prea multe oase de căprioară.
Hau,
hau urlă lupii,
hau,
hau, hau, se multiplică urletul lupilor,
şi
aşa trece vremea, din iarnă în iarnă.
O jumătate da speranţă
Coborîm
pleoapele peste o jumătate de speranţă
şi
începem să o visăm
pînă
cînd nu mai încape în vis
atîta
bucurie,
şi
ne trezim şi îmbrăcăm
hainele
luminii din cuier
şi
tainele.
O
fi mai blîndă azi logica faptelor -
şi
ne întindem oasele -,
dincolo
de fereastră,
un
nor sensibilizează barometrele.
Intîlnire pe hîrtie
Ninge
frumos, de nota opt,
Şi-as
vrea să beau cu Dumnezeu,
să-i
spun, Bătrîne, îmi e greu
că
nu stiu firea să mi-o port.
Si
El să zică
măi
băiete,
tu
crezi că Mie nu mi-e greu
acolo-n
ceruri, unde-s Eu,
de-atîta
spaimă de rachete
si-atîta
relativă pace la voi,
că-Mi
vine să vă iau
toată
lumina si s-o beau.
Ti-e
greu, Bătrîne, ce pot face,
eu
numai versuri scriu cîndva,
de
trei parale, stii cum ies
cînd
gîndurile îti dau ghes.
Sînt
si-astea bune la ceva,
decît
nimic mai bine scrie;
Mă
duc c-amu nu pot sta.
Iti
mulţumesc, Bătrîne, pa !
Nu mai am clopote
Nu
mai am clopote
să
te chem, le-au căzut limbile în ceaţă
şi,
pe urmele tale,
pe
calul alb de spume-al speranţei,
o
nălucă tînără sînt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu