marți, 10 decembrie 2024

Remember - Poetul Ionel SIMA


 Iar? La ce mă gândesc? Episodul 2 ... întomnarea toamnei în poeziile lui Ionel SIMA. ,,Înțelepciunea spune că nu suntem nimic. Dragostea spune că suntem totul. Între aceste două curge viața noastră", rostește vocea înțelepciunii populare, tot așa precum, noi, ne curgem, printre anotimpuri. Cum după un anotimp vine un altul, revin, pentru a-mi respecta ,,promisiunea-promisă", cu aceeași bucurie, în manuscrisul de GÂNDURI RĂZLEȚE, pentru a intra în frumusețea lirică, sau lirismul toamnei. Continui să caut anotimpuri, și chiar mă văd un trecător prin acestea, ele renăscandu-se mereu-mereu, întru sensibilitate și armonie... ,,gând din gândul meu". Toamna și iarna - bogăție, rod și flori de gheață, contraste adorate și iubite de către poetul Ionel Sima, iată-l, acum, aflat la al cincilea volum de versuri, după volum de debut CĂRĂRI PRINTRE STELE (prefață Vasile BELE), după COPACUL IUBIRII (prefață George STROIA), după FRÂNTURI DE SUFLET (cu o prefață semnată de subsemnatul) și ROUA FLORILOR DE PRIMĂVARĂ - (cu o prefață de prof. Mariana Cristina POPAN). Prolific și de o hărnicie aparte, poetul își are drumul și crezul său liric. Ne dăruie prin poeziile sale - povești minunate din lumea actuală. Poemele curg când în formă de proză, când în rimă. Cert este un lucru - finalitatea lor, a poemelor, dezvăluită în viziune lirică, nu trebuie criticată, ci mai degrabă acceptată și, din punctul meu de vedere, apreciată. Dacă din anotimpul ghioceilor sau al iubirii (mă gândesc inclusiv la DRAGOBETE, cap al primăverii), autorul face un cult, haideți să nu vitregim substantivul anotimp (la sg. )/ anotimpuri (la pl.), și să ne încărcăm literar și spiritual din poeme - cu vara, toamna sau chiar iarna - nu uitate ori neglijate. După ce ,,Pleoapele se-agață/ de margini de noapte/ lacrimi se-amestecă-n rouă/ vreau să mai dorm/ dar nu se poate/ vine cu soarele /încă o nouă zi", (ÎN ZORI), este momentul să vă anunț prin eu liric al poetului (prin viziunea și gândirea lui), că VINE TOAMNA, și ,,M-aș duce să dorm/ în pădure/ să mă acopăr/ cu frunze brumate/dezbraca-mă iubito/ de gândurile tale/și-mi amintește/ de nopți parfumate", (DRAGOSTE DE TOAMNĂ), ce aduce cu ea nu o zi, nu două, ci NOUĂZECI DE ZILE DE TOAMNĂ. Da, ați citit bine!, căci, ,,Au început/ nouăzeci de zile/ de toamnă/ copacii și florile / plâng/ și-i ceață mare / și plouă ". Observ că aceste gânduri nu sunt doar ,, ... RĂZLEȚE ", ci sunt și GÂNDURI DE TOAMNĂ, pentru că tot suntem în plin anotimp autumnal. ,,Mi s-au copt/ struguri pe buze/ de când/ te aștept iubito/ că ești plecată/ de mult printre muze", ne introduce în bogăția toamnei, însuși poetul. A se vedea printre gânduri răzlețe, printre gândurile lirici de toamnă, dacă acestea mai fi in vreun fel. Raspunsul este DA! Pot fi inclusiv GÂNDURI TÂRZII, dar atunci E ATÂTA TOAMNĂ, încât ,,... mi se ducă buzele/ ca frunză de pe fagi/ iar ochii îmi plâng/ cu ploi mărunte/ și reci/ ce curg alene/ pe obraji"! Tot în vreme romantică, ,,Se scutură zilele/ și se rup norii/ și plouă cu frunze ruginite/ copacii plâng/ de dorul tău/ și pleacă umbre/ascunse/ în cârduri de cocori". Banal, îmi vine să întreb de ce? Iar răspunsul mi-l dă chiar poetul prin lirică sa - DE TOAMNĂ. Frumos și cu personalitate lirică deja marcată, poetul recunoaște că SUNT VÂNT dar și că IMI PLACE NOAPTEA. Din acest lirism obiectiv.nu trebuie uitat un amănunt - după toamnă VIN ȘI FLORILE DE GHEAȚĂ, adică ,,Vine iarna și-are flori / Numai albe nu-i culori/ Ce înfloresc pe fereastră/ Ca o pasăre măiastră", apoi ne pregătim de sărbători căci, și nu oricum, ci făcând repetiții în COLIND. Marele regret al poetului, în splendoarea lirismului hibernal, este că nu va fi acasă de Crăciun... chiar dacă și acolo unde este i-i bine, tot va fi SINGUR DE CRĂCIUN. TABLOUL DE IARNĂ este întregit cu ,,Zâmbete ascunse/ în crengi ce așteaptă/ muguri de primăvară/ lacrimi șterse/ de pe obraz/ și râsete ce-așteaptă iară/ soarele ca să răsară/ norii să treacă/ să nu mai cearnă / florile de iarnă". Cu TRISTEȚE, printre AMINTIRI, gândindu-se la MARAMUREȘ, într-o NOAPTE CU LUNĂ, așteptăm FLORI DE LILIAC - iată, un tablou întreg oferit drept ofrandă lirică, nouă, cititorilor acestui volum. Eternitatea veacurilor, nu a noastră, va demonstra că poetul oricare ar fi el, este un nemuritor. Atunci când lași în urmă ta atâta bogăție, nu poți INDIFERENT. Chiar dacă întregul volum de versuri este precum VENTILATORUL, după așezarea într-un comod fotoliu, te gândești la NEBUNIA lucrurilor și te bucuri sau nu, dacă va trebui să nu, să ne oferi o EXPLICAȚIE. Nu cred că ar mai fi ceva de rostit decât să lăsăm liniștea anotimpurilor să măsoare aceste GÂNDURI RĂZLEȚE, iar istoria literară ne va demonstra veșnicia versurilor, înrădăcinarea acestora în memoria noastră, depunand jurământ de credință că frumusețile adevărate le înțeleg până și poeții. Bine-ați venit GÂNDURI RĂZLEȚE.. printre răzlețitele noastre gânduri pentru impreunarea întru un eu liric perfect. Te felicit drag prieten... și finalizez ca de obicei... știind că mai ai resurse, te mai așteptăm să îmbraci în veșmînt de mironosița poezia. ..

VASILE BELE - Chiuzbaia

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu