Biografia metaforă în oglinda concavă a memoriei

 

Volumul de memorialistică intitulat ”Lumina rădăcinilor din pământ ”, semnat de scriitoarea Livia Anton, se deschide cu un aforism de Dalai Lama:” ,Atunci când crezi că totul merge pe dos, în viaţa ta încearcă să pătrundă o minune. ”

         Incă din titlu autobiografia autoarei se deschide cu o metaforă, ce ne amintește de înțelepciunea străbunilor de sub brazdele patriei.

         Cartea este compusă dintr-un evantai de povestiri, amintiri despre oamenii apropiați și de nepoți.Autoarea pentru a accentua atmosfera relatată în cuvinte calde, introduce și fotografii în texte cu scopul ca relatările să fie mai autentice și reale.

         Bucătăria de vară a autoarei devine un micro univers în care se desfșoară multe evenimente plăcute, Prozatoarea dezvoltătablouri în plan baroc, povestirile sunt învăluitoare de senzații, argumentele intrigă și fotografiile alăturate.Emoțiile sunt mari atunci când interlocutoarea care vine aduce și o surpriză:” Datorită conjuncturii, revederea mea cu distinsa doamnă Carmen Aldea Vlad, în altă zi, m-a bucurat nespus de mult.Venise pentru nepotul meu. Ȋi compusese o baladă, intitulată ,,Balada românilor prin lume-mprăştiaţi” însoţită de următorul acrostih:

,,Copil deştept cu ochi frumoşi, cu un angelic glas

La vârsta ta, coşi  şi descoşi noi taine, pas cu pas!

Aşa a fost să ne-ntâlnim,prin muzică şi vers

Un pui de om, cu-ai lui cei dragi,şi al meu UNIVERS.

De la-nceput, am înţeles,al cerului demers

Impactul meu, GHID SPIRITUAL, cu-n pui,fenomenal!

Un singur vis,ca peste ani,când sper să fiu pe-aproape

                            P.S.   Să mă găsesc printre-ai tăi <FANI>

                              La coadă, la autografe!”

         Atmosfera de toamnă din ”Gând din gând ” dezvoltă nostalgii, iar portretele lirice  sunt irepetabile.Prozatoarea intuiește o notă caracterologică a personajelor pe care le întâlnește și pe baza lor, redă tablouri cu iz de poezie:” Gând din gând,

Floare din floare,

Iubire cu iubire

Din suflet fericire!

 

Zâmbet curat

Mereu admirat,

Sub pomi de tei

Ȋmbrăţişările ei! ”

Apar personaje, precum profesorul de istorie mergând cu masca pe figură, era în perioada pandemiei,Izbitoare este realitatea redată reportericesc, Culoarea stilistică este la Livia Anton nuanța psihologică.Portretele pe care le redă, mai ales cele din copilărie, sunt fotografii de caracter.Părinții frecventează cinematograful în dorința lor de cunoaștere într-un regim dictatorial.Chipul literar al personajelor, dar și Biserica cu hramul Sfântul Ilie, devine personaj.Excepțională este aici, redarea unei nunți cu emoțiile mirilor și al părinților.Optica prozatoarei este barocă, ea vede tot și uriaș, asociativ și transfigurează liniile drepte, ca într-un caleidoscop de metamorfoze necontenite.” Spre Biserica cu Hramul Sf.Ilie a mers tot alaiul de nuntaşi în frunte cu muzica. Pe uliţa satului, oamenii ieşeau la porţi să vadă mireasa. Vornicul îi cinstea  cu vinul din ploscă.

După cununia religioasă a însurăţeilor,la uşa Bisericii,naşa aşeza colacul pe capul miresei împărţindu-l.

După cununie,lângă biserică, nuntaşii, împreună cu mireasa şi ginerica au întins o horă mare. Mireasa arunca buchetul floral.Dacă buchetul era prins de o fată de măritat,asta însemna că în anul care urma va avea nunta.

  Muzica se auzea în tot satul, veselia şi voia bună se citeau pe feţele tuturor. Veselia continua la Căminul Cultural, cu bucate alese ( mizilicul se alcătuia din salată de Boeuf, salam,caş, măsline, caltaboş), supa de găină cu tăiţei de casă, sarmale, friptură de porc şi puré de cartofi, cozonac.”

Fiecare povestire este un strigăt de dor și de întoarcere la origini și în timp.Sunt în textele autoarei elogii în manieră barocă, cu biografie și portrete, sunt strigăte imagistice de adorație.Pe care le descoperim și în versurile atașate prozei.Textele din acest volum îmi aduc aminte de unele ”Tablete ” ale lui Arghezi.Stilicește, prozatoarea nu pare a veni cu o idee retorică inedită.Dânsa este, un imagist, scoțând efectul din asociativitatea arbitrară pentru ochiul învățat cu observația, o analistă gongorică, înserând câte o metaforă integrală.

Exaltarea necondiționată a limbii române produce fragmente de poeme memorabile, care dă, în fond, sunetul inedit al”Luminii rădăcinilor din pământ. ”În evantaiul de povestiri din această carte descoperim și multă nostalgie sociologică.Autoarea este o imagistă autentică, ale cărui ecouri venite dintr-un impalpabil continent sufletesc, ne dau câteva dintre frumoasele și emoționantele memorii din literatura română de azi.

                                                                  Al.Florin Țene