Interviu de suflet pentru o revista din Serbia - Gheorghe RĂDUCAN (Puiu), România

Născut la 28 iulie 1951, în localitatea Țepești, comuna Tetoiu, județul Vâlcea, Răducan Gheorghe  (Puiu)  și-a început educația în satul natal, continuând cu Școala Profesională la Craiova, „Grup Școlar Energetic”. A absolvit liceul la seral în cadrul Liceului  „Traian” din Drobeta Turnu Severin și „Vasile Roaită” din Râmnicu Vâlcea, urmând apoi cursurile Școlii de Maiștri la „Liceul Energetic” din Râmnicu Vâlcea. Ulterior, a absolvit Facultatea de Mecanică și Tehnologie din cadrul Universității de Stat din Pitești, împreună cu Modulul Pedagogic postuniversitar, iar în plus, a finalizat cursurile Academiei Britanice de Jurnalism.

Cariera sa profesională însumează peste 44 de ani de activitate în domeniul producerii de energie electrică, participând la punerea în funcțiune a patru hidrocentrale: Râmnicu Vâlcea, Dăiești, Strejești din județul Olt și Brădișor. Ultimul loc de muncă a fost la hidrocentrala Brădișor, pe Valea Lotrului, de unde s-a pensionat.

Este căsătorit și are doi copii, Alina Maria, medic radiolog la Spitalul Județean Arad, și Ionuț Daniel, medic internist și decan al Facultății de Farmacie din cadrul UVG Arad, fiind și bunicul unei fetițe, Elisa Maria.

Pe lângă activitatea profesională, s-a remarcat în literatură, publicând peste 102 cărți, incluzând 28 de volume de poezie, 52 de lucrări de proză și 22 de antologii. Este în curs de apariție lucrarea monumentală intitulată „Istorie și Credință”, care însumează peste 1400 de pagini și include prefețe semnate de personalități academice și ecleziastice.

A obținut numeroase premii naționale și internaționale, printre care Premiul „Mihail Eminescu” la Festivalul Internațional de Poezie Mehedinți, ediția XIX din 2010, Trofeul „Luceafărul” pentru promovarea scrisului românesc la Drobeta Turnu Severin în 2015, Medalia „Liviu Rebreanu” la Festivalul Internațional Liviu Rebreanu din Bistrița în 2017 și Trofeul „Pamfil Șeicaru” la Festivalul Internațional de Poezie Mehedinți, ediția XXIII din 2014.

Este membru al mai multor organizații culturale și profesionale, printre care Forumul Cultural al Râmnicului, Asociația Generală a Inginerilor din România, filiala Râmnicu Vâlcea, Asociația Scriitorilor Danubieni, Asociația Culturală „Anton Pann”, Uniunea Scriitorilor din Republica Moldova, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Asociația Cultural Artistică „Tibiscus” din Uzdin, Voivodina, Serbia, Academia Olimpica Română, filiala Vâlcea, Academia Australiano-Română și Asociația Jurnaliștilor Români de Pretutindeni.

De-a lungul carierei, a fost redactor la „RTV Unirea” din Austria și președinte al filialei UAP Băile Olănești. A realizat 67 de interviuri cu personalități marcante din cultura românească, publicate ulterior în două volume. Activitatea sa reflectă o viață dedicată artei, literaturii și culturii, îmbogățind astfel patrimoniul spiritual și cultural românesc.

ÎNTREBĂRI PENTRU INTERVIU:

1.       Care sunt cele mai puternice amintiri din copilăria dumneavoastră? Cum v-a influențat locul natal traseul literar și pasiunea pentru scris?

Păstrez multe amintiri din copilărie. Deși este cu mult timp în urmă, îmi țin minte părinții, bunicii, rudele, prietenii cu care am copilărit. Nu pot să uit pe cei care m-au învățat carte. Chiar azi am fost la cimitir unde i-am găsit triști în sufletul meu. Pasiunea pentru scris? Cred ca a venit din imensitatea cărților citite. N-aș putea spune că cineva anume m-a îndemnat să scriu, că datorez cuiva acest lucru. Am publicat peste 105 cărți unde nume sonore, chiar academicieni (inclusiv d-nul acad. Ioan Aurel Pop) și-au spus păreri despre scrierile mele.

2.       Ați parcurs un traseu educațional divers, de la școala profesională până la studii universitare și postuniversitare. Cum au modelat aceste experiențe personalitatea și cariera dumneavoastră literară?

Cred că au avut un rol major. Școala, noile cunoștințe (destul de valoroase), mi-au transmis o ambiție uriașă, de asemeni, pătrunderea în rândul oamenilor valoroși mi-a mărit exigența la ceea ce fac.

3.       Ați avut o carieră remarcabilă în domeniul energetic, care se întinde pe mai bine de patru decenii. Cum ați reușit să echilibrați activitatea profesională cu vocația de scriitor și să rămâneți dedicat literaturii?

Domeniul în care am activat peste 44 de ani, producerea de energie electrică în hidrocentrale, a avut un rol deosebit în întreaga mea viață. În primul rând meseria m-a învățat să respect reguli. Regulile curentului electric sunt dure. Se spune că electricianul odată greșește pentru că nu mai are când a doua oară. Nu oricine poate lucra în acest sistem atât de dur. Foarte des eram testați medical, profesional și psihologic. Nu treceai examenele, pierdeai locul de muncă.

4.       Vă amintiți momentul în care ați scris primul poem sau prima lucrare literară? Care a fost debutul dumneavoastră oficial în literatură și ce v-a motivat să publicați?

Prima carte publicată a fost cu peste 25 de ani în urmă, o carte de versuri apărută la editura Daria, Craiova. A doua… tot de versuri și tot cam pe-atunci, la aceeași editură. Având familie (atunci), când făceam cumpărături din piață, din magazine și nu era nimeni acasă, lăsam un bilet unde scriam în versuri tot ce făceam, pe unde umblam, ce cumpăram. Toate astea repetându-se, în cele din urmă am zis să încerc să scriu undeva. Așa se face că am cumpărat un registru, îl am și acum, unde am început să scriu. Îngroșându-se paginile scrise, le-am arătat unor oameni minunați, cum ar fi d-nul prof. Costea Marinoiu și prof. univ dr. Alexandru Popescu Mihăești, plecați între timp la Domnul, dar și alții. Am avut o critică bună, dar și una nenorocită care însă nu m-a doborât. Am muncit și atât..

5.       Ați publicat peste 105 cărți, incluzând poezie, proză și antologii. Ce vă inspiră să scrieți atât de mult și cum vă mențineți energia creativă?

Mai ales acum în această perioadă de  „inutil” (ne)special, pensionar deci, totul pentru mine este scrisul. La volan, pe stradă, în casă, în somn… scriu. Mă inspir de oriunde și orice. Am în manuscris peste 30 lucrări.

6.       „Istorie și Credință” este o lucrare monumentală în curs de apariție. Ce v-a inspirat să creați o astfel de operă complexă și ce sperați să transmită cititorilor?

Această carte NU a apărut. Am peste 20 de ani de când mă tot documentez. Mi se interzice de către biserică apariția ei. Conține un scurt istoric a peste 120 mânăstiri, schituri, biserici, toată biserica românească din Serbia, 70-80% din Basarabia și viața a 10 sfinți. În carte „își dau cu părerea” oameni deosebiți: 3 academicieni; domnii Păun, Cimpoi și D.R. Popescu,  ÎPS Gherasim arhiepiscopul Rîmnicului, cel plecat la Domnul, părintele stareț al mânăstirii Cozia (fostul – a fost înlocuit ca mulți alții valoroși de către noua „orânduire”, cea care nu-mi permite apariția acestei uriașe lucrări de peste 1200 pagini A4. Colindând în țară și străinătate, am cunoscut peste 75 de stareți și starețe de mânăstiri care m-au ajutat în documentare și au dorit apariția acestei lucrări. Am zis să-l duc pe Dumnezeu în casa omului cu această carte.

7.       Ați fost recompensat cu premii literare prestigioase, atât în țară, cât și internațional. Există un premiu sau o distincție care are o semnificație deosebită pentru dumneavoastră?

Am o colecție sănătoasă de premii, cupe, medalii, diplome și n-aș putea să evidențiez… Le iubesc pe toate și le păstrez în casă într-un loc anume unde le privesc tot timpul. Să zic medalia „Virtutea Literară”?...

8.       Colaborați activ cu românii din Serbia, prin Asociația Cultural Artistică „Tibiscus” și CPE „Libertatea”. Cum vedeți aceste legături culturale și ce impact au avut asupra activității dumneavoastră literare?

Cunosc și am mulți prieteni în Serbia unde am participat de vreo 20-25 de ani la diverse acțiuni culturale. De i-aș enumera am mare teamă să nu uit vreunul. Am avut lansări de carte la Panciova, la Uzdin și recent am donat un mare volum de cărți noului Centru Cultural Românesc din Valea Timocului. Le-am dăruit prietenului Mihailo Vasilievici și acum sunt în rafturile acestui centru unde românii de-acolo vin să-nvețe să citească și să scrie românește.

9.       Ați realizat interviuri cu personalități marcante ale culturii românești, publicate ulterior în două volume. Care este interviul care v-a rămas cel mai aproape de suflet și de ce?

Mereu spun și am spus că eu n-am prieteni puțini și buni, am mulți și valoroși. M-am intersectat cu mari personalități din țară și străinătate și n-aș vrea să marginalizez pe cineva. Sunt mândru de ceea ce am realizat și de prietenii mei. Acum la început de an, pe 15 ianuarie sunt invitat de Academia de la Chișinău, Centrul Internațional Academic Eminescu la sărbătoarea Eminescu.

10.     Sunteți membru al mai multor organizații culturale și profesionale. Cum contribuie aceste colaborări la promovarea literaturii și la dezvoltarea carierei dumneavoastră?

Da, sunt membru al mai multor asociații și societăți culturale. De oriunde merg sau fac parte, încerc să mă ridic la pretențiile impuse de acele organizații. Mă simt mândru de acest lucru și le datorez enorm în evoluția mea scriitoricească acestora.

11.     Familia joacă un rol important în viața dumneavoastră. Cum v-au sprijinit cei dragi în demersurile literare? Ați dedicat unele dintre creațiile dumneavoastră acestora?

Ceva tristețe pe-aici. Pentru că am făcut doi copii medici, am fost părăsit de toți, de copii și soție. Deci n-am avut ajutor din acest punct de vedere. Totuși, scriind romanul „Femeia diavolului”, am simțit că din spinarea sufletului am dat jos un mare, mare bolovan. Scrierile, colectivele literare, oamenii valoroși m-au scos din dureri sufletești și m-au pus pe un nou drum.

12.     Ce proiecte literare aveți în plan pentru viitor? Intenționați să explorați și alte genuri sau teme literare?

Am și câteva manuscrise cu schițe… de teatru, cuplete gen Stela Popescu-Arșinel, amâdoi plecați la Domnul. Mai am multe, multe manuscrise. Gata de tipar sunt câteva cărți: Romanul „Amantele de verde”, două volume de poezii, două de proză scurtă.

13.     Cu ocazia aniversării a 80 de ani de activitate neîntreruptă a CPE „Libertatea”, ce mesaj sau urare doriți să transmiteți acestei instituții și comunității pe care o reprezintă?

Mă bucur că sunt invitat la această mare sărbătoare românească. Îmi amintesc că în urmă cu cca 20 de ani am avut lansare de carte la Panciova și dumneavoastră, doamnă Maria Stratulat, mi-ați luat un interviu pentru televiziunea de la Novi Sad.

14.     În încheiere, ce mesaj doriți să adresați cititorilor dumneavoastră și tuturor celor care iubesc literatura românească?

Sanătate multă, mari realizări, dispară răutatea, ura, boala, să fie pace!

 

Interviu realizat de Maria Stratulat cu Puiu Răducan