de Gheorghe Pârja
În Săptămâna Luminată, am urmărit pe spații largi
ceremonia de la Vatican prilejuită de moartea Suveranului Pontif, Papa
Francisc. Timp de o săptămână, am aflat detalii din biografia lui, care mi-au
conturat personalitatea unui Papă care s-a autodefinit ca reprezentant al simplității,
atașat de condiția umană. Răsfoind presa evidențiată cu acest trist eveniment,
am aflat texte scrise de Papa Francisc, care mi-au relevat dimensiuni absolut
admirabile ale Pontifului. Cum este preocuparea pentru literatură. Celebră este
Scrisoarea Sfântului Părinte despre cultură și literatură. S-a referit la
valoarea lecturii pe drumul maturizării personale. Prin lectură, cititorul se
îmbogățește cu ceea ce primește de la autor. Lectura cărților depășește obsesia
față de ecrane, față de fake news.
S-a referit și la cei care se îndreaptă spre
hirotonire. Că literatura provine de la persoane în care locuiește misterul
creației. Este viața care se conștientizează pe sine însăși atunci când ajunge
la deplinătatea de exprimare, făcând apel la toate resursele limbajului.
Literatura, spune Suveranul Pontif, are de-a face, într-un fel sau altul, cu
ceea ce fiecare dintre noi dorește de la viață. Acest lucru l-a învățat de
tânăr, cu studenții, la Universitatea din Santa Fe, o instituție iezuită.
Tinerilor nu le plăcea El Cid, ci Garcia Lorca. Studenții doreau să citească
opere literare contemporane. Iar profesorul, adică cel care va ajunge Papă,
credea că citind aceste opere vor căpăta gust pentru marea literatură, pentru
poezie.
Profesorul admira autorii tragici, pentru că toți au
putut simți, în operele lor, viața noastră ca exprimare a propriilor noastre
drame. Scria Papa Francisc: “Citind marile opere ale literaturii, devin mii de
oameni și, în același timp, rămân eu însumi. Ca și cerul nocturn din poezia greacă,
văd cu o mie de ochi, doar sunt mereu, eu cel care văd”. Literatura descoperă
abisurile care locuiesc în om, un timp al revelației care ajunge să lumineze
spiritul. Mărturisea Suveranul Pontif că atunci când gândurile se îndreaptă
spre literatură îi vine aproape marele scriitor argentinian Jorge Luis Borges
și le spunea studenților: “cel mai important lucru este a citi, a ne confrunta
cu textul viu pe care îl avem în față, mai mult, a ne fixa asupra ideilor și
asupra comentariilor critice.”
Apoi, în scrisoarea pontifului este amintit T. S.
Eliot, poetul al cărui spirit creștin îi datorează opere literare care au
marcat prezentul, a descris criza religioasă modernă. Apoi îl evocă pe teologul
german Karl Rahner, care argumentează afinitățile spirituale profunde între
preot și poet. Frecventarea consecventă a literaturii poate să-i facă pe
preoți, pe toți lucrătorii pastorali, mai sensibili la umanitatea deplină a
Domnului. Sunt amintite în Scrisoare observațiile lui Ignațiu de Loyola, despre
spiritul bun care păstorește lumea. Am decupat și o secvență din textul lui
Jean Cocteau, adresat lui Jacques Maritain, care l-a cucerit pe Papă: „Puterea
spirituală a literaturii amintește, în cele din urmă, misiunea încrederii
omului în Dumnezeu.”
Afinitățile între preot și poet – crede Suveranul
Pontif – se manifestă într-o misterioasă unire sacramentală, între divin și
cuvântul uman, dând viață unui flux ce devine slujire plină de ascultare și de
compasiune. În Scrisoare am întâlnit și numele poetului Paul Celan, născut la
Cernăuți, care spune: „Cine învață realmente să vadă, se apropie de invizibil.”
Literatura educă inima și mintea. Papa crede că eliminarea literaturii, a
poeziei, din efortul formator al tinerilor este un fapt care stă la originea
unei grave sărăcii intelectuale și spirituale. Aceste gânduri ale Papei
Francisc pot fi auzite și de lumea laică, că se potrivesc de minune pentru
starea de fapt care ne înconjoară.
Așa că rostirea unor versuri din Mihai Eminescu, în
fața Palatului Culturii din Iași, a completat personalitatea Papei Francisc.
„Fiii tăi trăiască numai în frăție”, a rostit Papa îndemnul eminescian în 1
iunie 2019, la Iași. Pe lângă pasiunea pentru fotbal, iată, Suveranul Pontif
stăpânea cu dezinvoltură și misterul literaturii, îndemnându-i mai ales pe cei
tineri să aibă cărțile la căpătâi. Ce bine ar fi ca și lideri, din alte domenii
de decizie, să urmeze pilda Sfântului Părinte.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu