LOLITA DOBROIU-CHIRILEU, Viețuind pentru noi, Editura Vatra Veche,
Târgu-Mureș,
2024
Cititorii
vor găsi în această carte povestea unui om deosebit pe nume Zaharie Cerghizan,
născut în anul 1940 fiind cel mai mare copil al unei familii de țărani cu șase copii
din Chirileu, județul Mureș. Cartea a fost scrisă de sora mai mică fiind un
omagiu de suflet adus celui pe care-l admira atât de mult.
Scrierea
memorialistică are o funcție informativă având în centru personalitatea celui
care a fost „Badea” cum îi spuneau frații și prietenii. Sunt relatate fapte de
viață din familia celui ce-a fost contabil la Unirea din Cluj și apoi la
fabrica de bere Ursus tot din Cluj unde avea funcția de director economic.
Văzute
faptele din perspectiva surorii mai mici care este și autoarea cărții, acestea
au nu numai o funcție informativă ci și una emoțională transmițând sentimentele
surorii sale care se simțea așa de bine în preajma fratelui „care
și-a donat viața pentru noi”
Se relatează
astfel copilăria celui ce-a fost mereu premiant la școală, anii de studenție la
Facultatea de Științe Economice pe care „ar fi făcut-o cu o singură pereche de
pantaloni”, părinții fiind niște oameni modești, dar l-a ajutat unchiul lui de
la București. Din satul natal Chirileu și-a luat zborul, a reușit să fie iubit
de familie și de colegii de muncă, voia să scrie o carte despre satul natal,
despre tradiții și dorea ca acea casă părintească în care a copilărit să ajungă
spațiu muzeal.
Pentru
Zaharie Cerghizan, fratele cel mare totul era posibil, de ziua de naștere a
Lolitei Dobroiu, fratele a sărbători-o
la Cluj, mai apoi fiind bolnav își aducea mereu aminte de anii copilăriei
petrecuți la Chirileu și-i spunea surorii: „să știi că și această plecare este
tot o punte a vieții, e bine să ne împăcăm cu voia Domnului fără târguieli, tu
să crezi că o să plec într-o călătorie cu ai mei cei dragi, dar la o stație
cobor și mă înalț în rugăciune... Și voi o să coborâți la un moment dat, apoi o
să ne revedem acolo, în Grădina Domnului.” Ultimul cadou primit de
scriitoare e o icoană cu Maica Domnului
care o să-i zâmbească mereu.
Fiind un om
special și-a iubit familia, părinții , nepoții și strănepoții iar la
plecarea într-o altă lume a rămas în
memorie ca o figură luminoasă pe cale și un exemplu demn de urmat atât pentru
familie cât și pentru comunitate.
Lolita
Dobroiu este și poetă, având la activ trei cărți de poezii care au fost bine
primite și apreciate de colegii din breasla scriitoricească iar acum descrie un
destin într-o carte dar și conturul spiritual al unui sat din Mureș.
Acum voi
cita câteva din gândurile ce ce au fost
scrise de Zaharie, zis de familie „Badea”:
„Asociază-te
cu cei care merg în aceeași direcție.
Sufletul se
hrănește doar cu adevăr și iubire./ Omul care stăpânește calmul și răbdarea,
stăpânește orice./ Sublimul din poezie apare dacă îmbrățișezi armonia
strofelor./ Abandonează-te în brațele lui Dumnezeu/ Credința îți aduce cerul la picioare.”
Iar din
frumusețea versurilor populare pe care le iubea:
„De-ar fi
dorul vânzător/M-aș face cumpărător/ Mă mir că mai trăiești/ Inimă de cât
iubești/ Dragu-mi-i de neamul meu/ C-a horit când i-a fost greu/ Mama e cu
vorbe bune/ Alta nu mai e în lume.”
De-a lungul
scrierii se simte nostalgia autoarei Lolita Dobroiu după anii petrecuți alături
de fratele mai mare.
Cartea e
însoțită de fotografii ale familiei care trezesc imaginația și aprecierile
familiei și ale cunoscuților: părinții și unchiul Dumitru, prezentarea
cărții „Laviță sub icoane” de Lolita
Dobroiu, fiica satului Chirileu, La sărbătoarea Fii satului Chirileu etc.
Închei cu
acele cuvinte memorabile scrise de fratele credincios întru Domnul:
„Fără
biserică... și ploaie, nu se poate... ”
Prof.
OLIMPIA MUREȘAN, UZPR, Asociația Scriitorilor, Baia Mare, MM
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu