(autor Vasile Bele)
Nu te-am uitat
Cuvânt ce-mi dăruiești putere
liniște între timp și emoție,
apoi, am rugat clipa să aibă
îngăduință - să fie iertătoare
și să îți spună că te voi căuta
curând! Foarte curând!
Iată-mă, azi, te-am cuprins
în brațe cu gândul chemat să
spele tăcerea mieilor...
Nu te-am uitat
Cuvânt găsit între alinare și mângâiere
doar te-am îmbrăcat în șoapte
neauzite decât de refrenul gândurilor...
Nu te-am uitat
Cuvânt găsit între verdele-miracol
al acestui anotimp doar că mi
te-am așezat în umbra visului
și a privilor necoapte care-și
deschid porțile pentru un popas
- și o cafea cu aromă de speranță -
la masa tăcerii albastre
care își zidește rugăciunea inimii...
Nu te-am uitat
Cuvânt găsit între respirația și îmbrățișarea
zorilor care-și vorbesc despre
șoaptele netriste rămase în
așteptarea luminii - visul își culege
zidirea în acest veac de adevăr
doar tu, Cuvânt, rostit sau rămas
în umbra pasului îmi așterni pe chip
rouă și rugăciune, zâmbet și sărut
toate adunate în buchetul de fericire
- prețuire adâncă pentru toată
bucuria și sfințenia primită prin tine...
(Chiuzbaia, aprilie 2025)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu