Lacrimi mute
Prin șirul lacrimilor mute,
mă scurg la vale-n carnaval,
cu ani la brâu, cu dureri slute,
și cu statut de criminal.
Un gând tot spune rugăciuni:
Să fiu cinstit, curat, smerit,
să umblu-n viața printre mărăcini,
ca orbul de lumină părăsit!
Plânge cerul, pomii dau în floare,
eu mă așez în palma înserării.
Încerc s-arunc singurătatea peste zare,
să o servească negura uitării.
Mulțumesc celor care mi-au dat viață,
la fel și celor care mi-au dat un nume!
Mi-a bătut în geam o nouă dimineață
și cu singurătatea mă descurc prin lume.
Alt gând colindă râul surdo-mut
și frânge sufletul în două, oropsit.
Înspre amurg de clopot merg tăcut,
de speranțe și de copii părăsit.
Și-un nume, Gheorghe, azi rostit,
ca o tristețe picură pe zare.
Mergând spre ziua de Armindeni ostoit,
curând mă voi urca în Carul Mare.
***
timpul ucigaș umblă c-o
traistă pe umeri
prin semnele vecerniei
cuibărită-n mânăstirea cu
rugăciuni vremelnice
și apoi trece pârleazul zării
spre orizontul
fudul care se tot apropie
precum gândul
de pe cumpăna fântânii seci
din altarul inimii
***
s-au urcat ghioceii-n piscul
primăverii
în iarba din palma înserării
apriliene-n fulgi
ce călăresc văzduhul opac
al gândurilor
din fruntea cerurilor noi
în rugăciune
***
în duminica Floriilor
din Păresimi
să fim o primăvară
înflorită
și-n dorul dorului
iubito
să plângem când pomii
dau în floare
sub rochia lunii deocheate
ce-și înmoaie
condurii-n apa râului
ce spală pietre
pe frunte
***
mă urmăreau cu satârul
doi sâni ucigași
și nu știam de piatră ori
iarbă să mă fac
țineam strâns crucea de
mâna dreaptă
și așteptam pe poteci să
răsară sfinți
doi sâni obraznici model
gușă de curcan
nu mă slăbeau din vizor
și nu știam de
iarbă sau piatră să mă fac
***
doi sâni zâmbăreți
se rostogoleau
în palmele ierbii curioase
afară plutea iz de primăvară
iezii țâșteau în țancuri
și se odihneau pe trupini
alături de viorele
tămâioare
și cânturi de cuci
***
ning trist și pe tăcute
florile cireșului
rezemat
de marginea
asfaltului comunal
toaca inimii suspină
după dorul de dor
colindătorii primăverii
trezesc ecoul cucului
din scorburi de nuci
verdele se suie-n
sângele naturii
fiecare cu păsărica lui
numai eu cu ale mele
***
deasupra unui zbor
de cuci
căzut
din harta lumii
se destramă
un cânt primăvăratic
răzbit prin vremuri altoite
floarea de cais
ninge rar
și cu răbdare
respirăm în istorii
și facem crucea Domnului
Foto: Bela Sorina
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu