de Gheorghe Pârja
Acum, sensul războiului din vecini a luat-o razna.
Agresorul se plânge că a fost agresat. Putin spune, mai nou, că Zelenski l-a
atacat. Neîndurătoare minciună contemporană. Am fost martori la nefericita
invazie. Aplaudată de cei mânați de interese. Războiul din Ucraina a scos la
suprafață multe din tăcutele frământări ale unor lideri, în care ne-am pus
nădejdea că vor ocroti pacea, vor pleda pentru liniște în lume. În foarte mare
parte ne-am înșelat. Iată, sunt și adepți ai invaziei, care justifică suferința
ucrainenilor, moartea lor nevinovată, ca o pedeapsă venită din istorie. Mi se
pare o mare prostie. Este revoltător și halucinant că un om dispune de viața
altui om care dorește să trăiască, iar tu, că ai o putere trecătoare la
îndemână, îl ucizi, ori îl alungi din locul în care trăiește, legat de misterioase
fire. Pentru mine, cei mai triști oameni de pe această lume sunt refugiații.
De aceea am apreciat remarcabila mobilizare a
cetățenilor de la graniță, primii care au dat semnalul ospitalității, căldurii
sufletești, înțelegerii necazului. Apoi au venit voluntarii. Asociații, grupuri
organizate pe rețele de socializare, primării, mănăstiri și biserici, firme și
mari companii, instituții județene, pensiuni ori simpli cetățeni au sărit în
ajutorul acestor năpăstuiți. Oameni nevinovați prigoniți de oameni răi, fără
milă, fără suflet, fără lacrimi. Incredibile vremuri trăim! La începutul
invaziei, o impresionantă mișcare comună s-a manifestat în societatea
românească, o largă mișcare de solidaritate. Cum scriam în alt text, gestul
românesc este pilduitor, cu răsunet în lume. Cine vrea să fie corect cu
realitatea de la noi știe asta. În ultima vreme, aud voci care-i condamnă pe
cei care ajută Ucraina. În vecini, un popor luptă pentru ființa lui, pentru
libertatea de care nu a avut, multă vreme, parte. Și rezistă!
De mai bine de patru ani, Ucraina este bombardată,
ucisă, batjocorită, alungată de acasă. Unora nu le vine a crede că un popor
răsărit dintr-o federație sovietică vrea să fie independent. Și mai ales că
rezistă unei puteri militare de anvergura Rusiei. Un întreg popor se opune
invaziei rusești. Care minte într-o veselie tragică. Liderii ruși spun că ei nu
au gând să cotropească Ucraina, că nu au nimic cu civilii. Spun că rușii se
apără, nu atacă. Noi ce vedem la televizor? Dezastru uman. Că nu toate sunt
minciuni. Am auzit o întrebare pusă purtătorului de cuvânt al Kremlinului: de
ce-i ucideți pe ucraineni? Răspuns: pentru că nu vor să se predea! Dar de ce să
se predea? Alături de armată și guvernanți, de responsabili administrativi, de
o parte a populației, confesiunile creștine din Ucraina stau și ele de aceeași
parte.
Bine de știut că ortodocșii ucraineni s-au împărțit,
după 1990, în Biserica Ortodoxă a Ucrainei, autocefală din 2016, și cei rămași
în Biserica Ortodoxă afiliată Patriarhiei Moscovei. Agresiunea regimului Putin,
susținută pe față de Patriarhul Kiril, le-a stârnit și celor dependenți de
Moscova indignarea față de Biserica Rusă, adeptă a invaziei și a doctrinei
Kremlinului. Aflu dintr-un text că până și Mitropolitul Onufrie, șeful Bisericii
ucrainene legate de Moscova, a cerut încetarea războiului fratricid. Un grup de
preoți și diaconi ai acestei Biserici au spus că, la cererea credincioșilor,
nu-l vor mai pomeni la slujbe pe Patriarhul Kiril. „Minciuna este un păcat grav
și puterea rusă a mințit declarând că nu va ataca. Mulți dintre noi am
crezut-o. Iată de ce invazia este un act de trădare, care a distrus orice formă
de încredere,” spune purtătorul de cuvânt al Bisericii ucrainene dependente de
Moscova. L-am văzut toți pe Patriarhul Kiril, în multe ipostaze în dreapta lui
Putin. Care a împins această parte de lume spre moarte și suferință. Patriarhul
Kiril, după mine, poartă pe piept crucea politică. S-a schimbat lumea! Nu
credeam să ajung vremurile în care o înaltă față bisericească să binecuvânteze
războiul, uciderea aproapelui. Nu se mai ține seama de poruncile ocrotitoare,
cele dictate, conform Bibliei, de Dumnezeu lui Moise. Una spune răspicat: Să nu
ucizi!
După cum am mai scris, Putin este posedat de un mit
imperial, iar Patriarhul Kiril îi ține hangul religios. Un bun cunoscător al
religiilor, Teodor Baconschi, crede că Patriarhul Moscovei a compromis
prestigiul Ortodoxiei ruse și și-a izolat Biserica pe termen lung. Noroc cu
poporul care are omenia creștină în sinea lui. Eu nu doresc să mă învecinez cu
Federația Rusă, cu porniri imperiale. Mi-a ajuns cu sovieticii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu