Ceasurile și istoria

                                   de Gheorghe Pârja

Pentru că Orientul Mijlociu arde, iar frica ne bântuie, încerc să vă distrag atenția cu ceva de pe la noi. Că tot e binevenit proverbul cu… țara arde și … În spațiul public, ceasurile de mână au devenit simbol al boieriei financiare, mai ales pentru lumea politică. Europarlamentari, primari, deputați și deputate, senatori și senatoare se afișează cu minunate obiecte de măsurat timpul. O, ce furtună de păreri! De unde au bani să-și cumpere ceasuri atât de scumpe? Cum se afișează între oameni și la televizor cu asemenea podoabe? Și câte și mai câte. Dar purtătorii de avere nu au fost jenați de întrebări, ci din contră s-au simțit deranjați că alții se uită la ceasurile lor să afle cum stau cu timpul.

Într-o democrație, precum e a noastră, în care puterea are ca scop mai întâi adunarea de bani, cei reușiți în viața politică au dreptul să poarte ceasuri scumpe. Ce vă privește pe voi ce port eu pe mână? A trecut vremea când cumpăram ceasuri Pobeda!, ne lămurește sociologic europarlamentarul pasionat de ceasuri scumpe. Până la urmă, are și omul dreptate dacă n-a furat banii. Și primarul nostru, cu număr de Maramureș, a justificat veniturile. Așa că, cine are are, cine n-are, n-are! Ce contează gestul de a-i umili pe cei care nu au. Dar nu se mai poartă asemenea sentimente. Am văzut fotografii în care apărea mâna cu ceas și apoi imaginea omului. Că, lasă lumea cum îi ea, n-o face din bună rea.

Cum nu sunt pasionat de ceasuri, mă gândesc la istoria lor. Cititorii mei vor fi mult mai câștigați. Știți cine a purtat primul ceas de mână? Hrisoavele scriu că primul ceas de mână l-a purtat Regina din Napoli. Primii bărbați care au purtat aceste instrumente de măsurat timpul au fost soldații din Primul Război Mondial. Pentru a putea mânui arma, că era anevoios să cauți în tranșee ceasul de buzunar, că inamicul nu iartă, a fost recomandat ceasul de mână. Înaintea soldaților, fizicianul Blaise Pascal s-ar fi mândrit cu un ceas pe mână. Multe informații am aflat despre ceasuri. Cică primul ceas de apă a fost inventat de greci. Avea și Platon unul în grădină.

Aflu în biblioteca mea cartea „Despre timp”, scrisă de David Rooney, fost custode al Departamentului dedicat măsurării timpului de la Greenwich. Este o istorie a măsurării timpului și civilizației. Un volum fascinant despre ce reprezintă ceasurile și ce spun ele despre noi, oamenii. Aflăm cum ceasurile i-au ajutat pe oameni să navigheze de la un capăt la altul al lumii și să clădească imperii, dar i-au dus și în pragul disperării. Rooney descrie cum ceasurile au fost folosite pentru comportamentul oamenilor. De pildă, Ceasul Bursei din Amsterdam, construit în 1611, a contribuit la nașterea capitalismului, la sporirea comerțului și menținerea prețurilor echitabile. Și industriașul american Henry Ford a fost fascinat de ceasuri.

Ceasul nu este numai o încântare pentru ceasornicar, ci și o meditație ingenuă asupra naturii și simbolurilor măsurării timpului. Ceasurile sunt importante și la marile întâlniri ale liderilor lumii. Și actualul conflict, care se extinde, s-a luat după ceas. După ceas se măsoară izbânzile și supărările lumii. Prietenul meu din Chișinău, scriitorul Leo Butnaru, este autorul unui fabulos jurnal, în 11 volume, care este oglinda unei epoci frământate, cu mii de personaje și tot atâtea întâmplări. Se întinde pe perioada 1969 -2022. Este războiul și pacea lui Leo Butnaru cu vremurile prin care a trecut. Imperiul sovietic, condiția Basarabiei sub ocupație și relaxarea după dobândirea independenței. Din noianul de întâmplări, am desprins un episod în care este vorba despre ceasuri. Ca să mă destind și eu. Era o întâlnire la nivel înalt, la care au participat Tony Blair, fost premier englez, George Bush, fost președinte american, și Vladimir Putin, președinte rus. După o oră de discuții, Tony Blair scoate un ceas cu capac să vadă cât este ora. Pe capac era gravat: „De la George Bush pentru Tony.”

După o perioadă de discuție, George Bush scoate un ceas cu capac să vadă cât este ceasul. Pe capac era gravat: „De la Tony pentru George”. După o altă oră de discuții aprinse, Vladimir Putin scoate un ceas de aur cu diamante, iar pe capac era gravat: „De la I. C. Brătianu pentru Regele Carol I.” Știm povestea istorică. Da, de la Dâmbovița la Don, davai ceas davai palton! Războiul e viclean, dar umorul politic străbate vremea. Seniorii români știu întâmplarea, cei tineri o pot învăța. Ceasurile pot întoarce vremea înapoi. Ceas bun la toate! Și feriți-vă de cele trei ceasuri rele!