Pentru comunitatea noastră, luna lui Făurar este plină de sărbători. Ca toată lumea, sărbătorim acel sentiment uman care a dat naștere la multe opere literare și alte creații artistice. Iubirea l-a făcut pe om să răscolească în tainele ființei sale, scoţând la lumină tot ce are frumos și sensibil. A iubi înseamnă a respecta și a accepta ceea ce vor ceilalți să împlinească în viața lor. Înseamnă a învăța să respecți și să accepți dorința și părerea celorlați chiar dacă nu ești de acord și chiar dacă nu le înțelegi. Iubirea înseamnă să dăruiești fără să aștepți ceva în schimb. Dumnezeu a înzestrat omul cu o facultate misterioasă, mai puternică şi care ştie să ajungă mai sus decât inteligenţa: iubirea, pentru că iubirea dă aripi înţelegerii. Dar, să revin. În această lună ne sărbătorim “două căpetenii” ale comunei noastre, respectiv, pe domnul primar, ing, Ioan Mătieș și pe domnul părinte Ioan Romulus Ciurdaș.
Azi, despre părintele nostru drag, câteva gânduri îmbrăcate în straiele respectului, pentru delicatețea și grija de care dovadă în călăuzirea noastră spirituală.
O să încep prin a mulțumi că dă culoare vieții noastre, fiind o prezență semnificativă prin care existența omului capătă sens. Știe să folosească darul lui Dumnezeu într-un fel unic! Face parte dintre acei oameni care vin să te găsească în locuri întunecate și te conduc înapoi spre lumină, oameni care îți fac bine. Cum frumos spune Pr. Sorin Oprea în poezia Harul preoției:
“Serafim lipsit de aripi, pe Hristos pe mâini îl ține
Heruvim în haină neagră, ewste plin de har în sine.
Aparține, trup și suflet, întru totul lui Hristos;
E colacul de salvare pentru orice păpcătos!”
Ce mult contează! Unii oameni, pot fi pansament sau doar o linguriță dulce prin tot amarul cafeinizat prin care trecem.. Este prețuit pentru felul în care ne atinge inimile. Inima are o bunătate fundamentală. Prin ea ne atingem unii pe alții. Mulțumită ei putem fi împreună. Dacă era numai după mintea noastră, am purta veșnice războaie și am fi tare singuri. Prea mult s-a apăsat, în ultimii ani, pe pedala fricii. Alunecăm în mlaștina descurajării- uneori ne înecăm, sclavi ai gândurilor nefericite și ai simțurilor, în pivnița dezorganizată a inconștientului, devenind incendiatori emoționali.
Ca un adevărat păstor de suflete, ne oferă sprijin spiritual și moral. Ne dă sugestii sănătoase cu delicatețe și discreție, oferind medicamentul suavidității, transformând deșertul brun al inimii într-o grădină de verdeață. Nu ne pocnește prin cuvinte, nu ne impune, ne arată MOTIVUL și CALEA. O face blând, nu ne zgâlțâie. Ne oferă cuvinte simple, frumoase, ca un nectar. Ne îndreaptă spre regatul lui Dumnezeu, trezind soldații luminii și conducându-ne în împărăția păcii. Acolo să clădim locuințe de bună calitate ale sufletului. Împlinirile nu sunt cele din exterior, ci sunt victoriile obținute în interior. Dovedește respect față de toată lumea, tânăr sau bătrân, indiferent de condiția socială. Exemplul comportamental al dumnealui ne mobilizează mereu. Avem nevoie să cultivăm înlăuntrul nostru îngăduință și răbdare. Oricât de greu, sau imposibil, pare a fi. Avem nevoie de bunătate și compasiune. Este activ în mod calm și calm în mod activ, șlefuind lipsa de pace cu dalta armoniei, alungând neliniștea și ignoranța de pe malurile minții. Cred că deține cheia - simplitatea. Simplitatea nu înseamnă sărăcie, ci a urma calea liniștită a moderației. Ori, în general, societatea de azi, ne pune să trăim la periferia ei, (a moderației).
Nădăjduim că dragostea și grija ce o dăruiește să fie răsplătită din plin cu multă căldură și împlinire sufletească, iar această aniversare să fie rod al bucuriei și speranței! Dragostea lui Dumnezeu să lumineze mereu asupra dumnealui și a celor dragi! Cu toată considerația, la mulți ani!
Prof. Emilia POP, Miresu Mare
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu