Stimați cititori, am primit la redacție (fără semnătură de
autor) un text alarmant. Cele comentate în text fac parte integrantă din
garnitura distructivă a „Bilderbergilor” prin vocea criminală a strigătorilor
de la Davos și susținută de nu mai puțin criminala escroacă vrăjitoare
înțepenită pe scaunul Comisiei Europene a lagărului concentraționar numit
Uniunea Europeană. Facem o excepție și publicăm textul pentru că nu toți
românii dorm. Cine își face iluzii că UE este soluția, iar Rusia „Inamicul
public nr. 1” se înșeală amarnic. Pentru România, „paiul” salvării ca popor
este RO-EXIT UE și NATO! Acum, nu mâine (Redacția, Ion Măldărescu).
Pentru cei care nu înțeleg,
nu e despre produse ieftine. E despre cum Europa își taie singură craca pe care
stă. Să vorbim clar, fără eufemisme diplomatice.
Realitatea
În America de Sud se folosesc
pesticide interzise în UE de zeci de ani. Glifosat în cantități industriale.
Substanțe cancerigene pulverizate peste soia și porumbul pe care îl veți pune
pe masă. Dar asta e doar vârful icebergului. Adevărata problemă e mult mai
gravă: distrugerea sistematică a agriculturii europene.
Vă amintiți industria textilă?
Siderurgia? Producția de electronice? Toate „relocate” datorită faptului că
„costurile sunt mai mici aiurea”. Acum fabricile noastre sunt muzee, iar
specialiștii au dispărut sau au murit. Nu mai știm să producem aproape nimic.
Scena dezastrului
Acum vine rândul alimentelor.
Da, exact – al hranei voastre.
Faza 1 (2-3 ani): Fermele
europene încep să se închidă. Nu pot concura cu prețurile sud-americane.
Fermierii dau faliment. Terenurile sunt abandonate sau vândute la prețuri
derizorii.
Faza 2 (5-7 ani): Producția
europeană scade dramatic. Dependența de importuri crește exponențial.
Cunoștințele agricole se pierd – generații întregi de fermieri dispar fără să
transmită meseria.
Faza 3 ( 10+ ani): Europa
importă 70-80% din alimente. Producția este controlată de 4-5 corporații
gigantice din America de Sud – nu micii fermieri, ci conglomerate conduse de
familii oligarhice cu conexiuni politice până în vârful piramidei globale.
Ce urmează: Control total.
Când întreaga producție alimentară este în mâinile câtorva actori, prețurile
devin… negociabile. Adică dictate.
O secetă „neașteptată”?
Prețurile explodează.
O „problemă logistică”?
Rafturile se golesc.
O „decizie strategică”?
Exporturile se opresc.
Nu există crize
alimentare (ele se fabrică). Întrebați-i pe șrilankezi ce au pățit când au
rămas fără îngrășăminte. Întrebați-i pe libanezi ce înseamnă dependența totală
de import.
Cifrele
– În Argentina, 3 familii
controlează 40% din producția de cereale;
– În Brazilia, defrișările
ilegale au ajuns la 13.000 km² anual (echivalentul Munteniei);
– Pesticidele interzise în UE
se folosesc în America de Sud în cantități de 5-10 ori mai mari;
– România pierde în medie
50.000 hectare agricole anual prin abandon și urbanizare
Europarlamentarii noștri au votat „Pro Mercosur”.
Da, ați citit bine.
Au votat să distrugă singura
industrie pe care România mai o are funcțională. Au votat să transforme Europa
într-un importator dependent. Au votat împotriva securității alimentare a
propriilor copii. Măcar dacă se abțineau. Dar nu – au ridicat mâna senini,
probabil calculând deja următoarea campanie electorală finanțată din „surse
diverse”.
Concluzia dureroasă
Pe termen scurt: prețuri mai
mici la raft. Oamenii vor crede că e un câștig.
Pe termen mediu: fermele
europene dispar. Dependența crește. Cunoștințele se pierd definitiv.
Pe termen lung: foamete
controlată, prețuri dictate de câteva corporații, securitate alimentară zero.
Și când veți vrea să vă
întoarceți la agricultură?Nu veți mai putea. Fermierii vor fi morți, pământul
degradat, cunoștințele pierdute. Agricultura nu e ca programarea – nu o înveți
din tutoriale YouTube.
Mercosur nu e un acord comercial, e o sentință la moarte pentru
agricultura europeană
Desigur, politicienii noștri
știu mai bine. La fel cum au știut și când au distrus industria. Și la fel cum
vor ști și când vor explica copiilor noștri de ce depind de mila unor
corporații sud-americane pentru pâinea de pe masă.
Nota finală: Când va veni criza – și va veni – nu spuneți că nu v-a
avertizat nimeni. Informația a fost aici. Doar că prețul de la raft încă „arăta
bine”.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu