Mulțumim, domnule ministru, pentru sincerele aprecieri!

 

Am citit și eu în presă ultimele declarații ale noului ministru, în care ni se spune că noi, învățătorii, muncim mai puțin decât profesorii.

Mulțumim, domnule ministru, pentru sincerele aprecieri!

Aproape m-am apucat să scriu despre cât muncim, de fapt, și cât de puțin se vede. Dar mi-am dat seama la timp că e degeaba.

Las însă aici un vis, o dorință, un ideal , pentru cândva în viața asta:

Îmi doresc un ministru empatic, care ne ascultă, un lider pe care să îl putem urma.

Îmi doresc un ministru care intră în săli, care vede și care aude.

Îmi doresc un ministru care înțelege ce înseamnă patru ore neîntrerupte cu aceiași elevi și cât timp îți ia să te aduni după.

Îmi doresc un ministru care știe cât timp și energie presupune pregătirea pentru cele două ore remediale.

Îmi doresc un ministru care nu aruncă, încă din primele zile, cuvinte care dor și dezbină, ci construiește echipă.

Îmi doresc un ministru care înțelege cât timp e necesar, de exemplu, pentru a sancționa un elev - și procedurile aferente.

Îmi doresc un ministru care ar înțelege, dacă ar intra într-o clasă, că nu e suficient doar să predai câteva ore pe săptămână. Că trebuie să fii echilibru, model, sprijin, uneori chiar să îi hrănești și să îi îmbraci sau să găsești fonduri pentru excursii în care altfel nu ar ajunge.

Până atunci, mă duc să îmi fac un ceai și să îmi cresc reziliența. Presimt că iar vor fi îmbrăcate în reformă niște reduceri de cheltuieli.

#doamna