Patru ani de război

                                 de Gheorghe Pârja

Când scriu despre moarte și ruină nici metaforele nu mă ascultă. Amintirile sunt neguroase, pacea este departe, gândurile nu se mai așază la locul lor. În acea dimineață de februarie, când Rusia a invadat Ucraina, Putin s-a uitat pe ceas și a promis că va cuceri pământurile râvnite în trei zile. S-au împlinit patru ani de atunci și războiul continuă. Cu ce preț? Se vede! Am avut acces la un centru de analiză al ONU, care spune că până la sfârșitul anului trecut au murit pe front circa 140 000 de militari ucraineni. Adăugând și numărul răniților și dispăruților se ajunge la peste o jumătate de milion de oameni. De partea Rusiei, au murit pe front circa 325 000 de militari, iar totalul victimelor ruse ajunge la 1,2 milioane. Pierderile acestea se întâmplă în contextul în care și Ucraina și Rusia au unele dintre cele mai mici rate de natalitate din lume. În presă circulă și alte cifre.

O altă față a războiului sunt refugiații. Cel puțin 5,4 milioane de ucraineni au luat drumul străinătății. Au ajuns mai ales în Europa, deci și la noi în țară. M-a cuprins durerea omenească văzând imagini cu prunci înstrăinați, purtând povara unei vieți răvășite. Tocmai când aveau nevoie de căldura locului natal, de atmosfera colegială de la școală, de mângâierea și sfaturile părinților, ei învață cum să trăiască printre străini. Statul român face pentru ei cât poate pentru a le face șederea omenească. Românii le dăruiesc și căldura sufletească. Sunt și voci care nu par încântate că refugiații sunt găzduiți de autoritățile românești. Atâta zic, Doamne, să nu fim în locul lor!

Unii s-au întors acasă să suporte pericolele și vitregiile războiului. Economia ucraineană este susținută de ajutoarele militare din Occident, dar, în ultima vreme, au loc derapaje și renunțări la sprijin. De ce războiul? Am mai scris, dar repet că Rusia a dorit să împiedice aderarea Ucrainei la NATO și să zădărnicească parteneriatele dintre SUA și Ucraina. Apoi a vrut să-i protejeze pe rusofonii din Ucraina, să schimbe regimul de la Kiev. Spunea că nu a dorit, la început, să ocupe întreaga Ucraină. Invazia a avut alt obiectiv. S-a considerat și un război pornit din ciocnirea geopolitică între Rusia și SUA și NATO pe tema ordinii de securitate în Europa.

Aceste idei au fost doar începutul propagandei rusești. Adevărul conturat este ca Rusia să ocupe Ucraina și să pună la Kiev un regim devotat Moscovei. Surse de la Kremlin spun că Putin ar dori refacerea sferelor de influență rusească în Europa de Est. Cum a mai fost pe vremea lui Stalin și mai încoace. Este ușor de bănuit că obiectivul Rusiei este destrămarea alianței NATO, dar și a Uniunii Europene. Spun cei pricepuți că dacă războiul va continua, că Putin a promis acest dezastru, avantajele demografice și militare sunt de partea Rusiei. Pe mine mă înfioară această perspectivă. Doamne, să nu fie așa! Atunci Ucraina va fi obligată să ceară pacea în condițiile cerute de Rusia. Iar România să aibă vecin pus pe strategii invadatoare.

Privind starea actuală a frontului fiecare parte implicată în conflict poate să pretindă victoria. Deocamdată, Rusia a stopat extinderea NATO în Ucraina. Dar Ucraina, cu eforturi mari, a rămas un stat suveran și independent. Spun geografii războiului că rușii au ocupat 20% din suprafața Ucrainei. Ucraina luptă și încearcă să poată recupera teritorii. Până la granițele din 1991. Spun strategii că o înfrângere strategică ar trebui aplicată Rusiei. În caz contrar, Rusia poate ataca NATO. Dar Kremlinul nu o spune pe față.

În schimb, s-a conturat un nou curent: înarmarea Europei! Cică pentru a stăvili aventura Rusiei. Mă întreb oare este posibil un acord de pace? Doar dacă SUA și-ar schimba viziunea despre securitatea europeană. Care de multe ori este oscilantă. După ultimele declarații de la Kremlin, Rusia nu are de gând să oprească războiul. Obiectivul păcii s-a îndepărtat. Nu mai funcționează tratatele. Cine mai vorbește despre Actul Final de la Helsinki? Aud și voci încurajatoare. Europa, deci și România, nu trebuie să se îngrijoreze. Trebuie să răspundă cu fermitate Rusiei să nu fie înconjurată de îndoieli.

Părerea mea este că Ucraina trebuie sprijinită, deoarece țara lui Sevcenko plătește cu sânge securitatea Europei. Un confrate a făcut un calcul. Ajutorul împărțit la populația Europei ar însemna 110 euro pe locuitor. Dar președintele Ucrainei a declarat la împlinirea a patru ani de la începerea războiului că Rusia a început cel de-al treilea război mondial. E adevărat că declarațiile lui Putin sunt belicoase. Unii semeni sunt de partea lui. Și nu puțini. Păcat. Făcând parte dintr-o generație a păcii, nu credeam că își vor face apariția aceste întruchipări ale morții și ruinei.

PS. Ați văzut și dumneavoastră! Sâmbătă, 28 februarie, a început o altă năpastă lumească. America și Israelul au atacat Iranul, care a răspuns violent. Vreo opt state din zonă au fost implicate în conflict. În desfășurare. Doamne, dă liniște în lume!