Nu sunt sociolog, nici ghicitor în stele, ci un cetățean român preocupat de destinul țării sale. Așa am fost educat de părinți, de școala în care am învățat multe lucruri bune și din cărți citite la vreme. Am reținut spusa celebră a episcopului Inochentie că nu poți învia din morți decât din pământul țării tale. Minunea sădirii acestui sentiment s-a întâmplat ca un dat de neam, ca o datorie firească, fără comentarii publice. Sentimentul iubirii de țară, cum spunea Ioan Alexandru, cade în grija fiecărui om preocupat de soarta țării sale. Suntem oameni în măsura în care ceea ce este vital pentru viața noastră creatoare suntem dispuși să împărtășim celorlalți.
Dacă noi, românii, am fost într-un anumit fel, de am rezistat până în ziua de astăzi, trebuie să ne străduim ca acest fel întemeietor din viața noastră să nu-l pustiim. De aceea, când aud vorbe de ocară asupra neamului nostru, venite din partea unor conaționali, mă întristez mult de tot. Suntem un neam de hoți!, strigă unul din umbra unei minți fără veghe. Protestez la această zicală, deoarece cunosc foarte mulți români cinstiți, care își duc viața în muncă și demnitate. În statornicia faptei morale. Da, vedem că lumea se schimbă cu o viteză nebănuită. E firesc ca omul adevărat să nu poată fi liniștit câtă vreme pe pământ mor oameni din pricina unor ambiții la nivel înalt. Când lupta pentru supremația puterii în lume a devenit crudă și pe față.
Exact asta se întâmplă în ziua de astăzi. Neapărat mă gândesc la ziua de mâine a țării mele. Și aici vine întrebarea: câți suntem în țara noastră? Ne-am împuținat, ne-am înstrăinat de vatră. Unii, nu toți. Cei stabiliți în depărtări mai au dorul de casă. Aflu din statistici că în 1990 eram aproximativ 23 de milioane de locuitori. După un an, populația țării noastre a înregistrat una dintre cele mai mari scăderi demografice din Europa, ajungând la aproximativ 20 de milioane. Mai precis, la începutul anului 2025 eram, în România, 19 milioane de locuitori. Perioada de scădere demografică în România a început, deci, după căderea regimului trecut și continuă și în zilele noastre.
Specialiștii în domeniu au stabilit câteva cauze care favorizează această împuținare românească. Pe primul loc, migrația în alte țări, o emigrație crescută, îmbătrânirea populației, scăderea ratei de fertilitate, existența condițiilor economice mai slabe decât în alte țări. Vorbind de emigrație, se estimează că din România au plecat peste 5 milioane de conaționali. După mintea mea, spun mulți oameni buni, mulți! Aproape nu-mi vine a crede, dar așa spun statisticile. Și întrebarea: câți români legați prin muncă de soarta țării merg spre viitor? Nu mai spun de ce pleacă românii din țară, deoarece știm. Preferă țările occidentale, unde românii se stabilesc și întemeiază familii, deoarece oferă condiții economice mai bune și servicii de o mai bună calitate.
Și ne vin înlocuitori din țări asiatice. Așa, la magazinul din colț, cumpăr pâine de la o tânără din Sri Lanka, iar la spălătorie îmi dichisesc mașina doi harnici nepalezi. Deci ai noștri pleacă, alții vin. Înțeleg nevoia forței de muncă, așa că îmi cumpăr pâinea de la cine mi-o vinde și mă bucur că mi-am spălat mașina.
În drumul spre casă, mă gândesc cum va arăta România în viitor? Aici cei pricepuți pot spune mai multe. De asemenea, în România poate fi constatat procesul de îmbătrânire a populației, scăderea natalității și creșterea speranței de viață. Previziunile pe termen mediu și lung arată fenomene de scădere a populației în România până la 17 milioane de locuitori în anul 2040. În cazul analizei teritoriale, populația tuturor județelor actuale se va diminua în perioada 2026-2070, cu excepția județului Ilfov, care va înregistra o creștere a populației rezidente. Din tabelul statistic am aflat județele a căror populație ar scădea drastic. Printre ele se numără Prahova, Argeș, Tulcea, Iași.
Maramureșul nu scapă de diminuare. Colegul Alexandru Ruja a scris despre împuținarea maramureșenilor de pe Valea Izei. Eu o văd la mine în sat. Număr casele rămase închise, dar și numărul enoriașilor de la biserică în zile de sărbătoare. Mulți consăteni sunt pe plaiuri străine, ori s-au mutat sub pământ. Cum va arăta România în ziua de mâine? Nu are date optimiste. Fenomenul este greu de controlat, așa că ne mulțumim cu constatările. Firav, chiar foarte firav, statul a ales să adopte unele măsuri sociale și economice pentru a contracara efectele negative ale natalității și de îmbătrânirea populației. Impactul este redus!
Sociologul Gelu Duminică publică în revista “Dilema”, din 4 martie, un articol interesant despre teama României de viitorul propriei identități naționale. Cea mai recentă carte publicată se intitulează: “Dacă nu ești cuminte, vine țiganul și te fură. Mituri și prejudecăți și adevăruri despre romi.” Sociologul crede că miturile sunt comode și ne oferă un ascendent moral. Dar realitatea este mult mai complicată. Voi încerca să o descifrez cu alt prilej. Că drumul României spre ziua de mâine nu este închis.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu