Mă refer, desigur, la obiectivele enunțate de șeful
executivului american la unison cu Benjamin Netanyahu. În acest moment,
situația este mai complicată decât înainte de declanșarea operațiunii militare
speciale, care s-a dorit a fi un război fulger, la fel cum și-a dorit și
Vladimir Putin atunci când a atacat Ucraina, imaginându-și că poate ocupa
Kievul cât ai zice pește. Ieri, președintele Statelor Unite, citind de pe
prompter, un fapt în sine neobișnuit, ne-a informat că această confruntare ar
putea să mai dureze cinci săptămâni. Sau chiar mai mult. Și să se dezvolte și
în direcția unui război terestru.
Să facem o socoteală simplă. Obiectivele comunicate
opiniei publice din statele respective și opiniei publice mondiale de către
tandemul Trump–Netanyahu, cele pentru care a fost pusă în mișcare operațiunea
militară specială, sunt următoarele:
Oprirea pentru totdeauna a programului nuclear al
Iranului, a cărui continuare s-ar transforma într-o provocare existențială atât
pentru Israel, cât și pentru întreaga lume;
Oprirea programului de dezvoltare și de producere a
rachetelor balistice, a căror rază de acțiune pune în pericol atât Statele Unite,
cât și întreaga Europă;
Decapitarea regimului politic de la Teheran și
instaurarea unui guvern democratic.
Niciunul dintre aceste obiective nu a fost atins.
Este adevărat, conducerea statului islamic, cu Khamenei în frunte, a fost
decapitată, dar fără ca obiectivul, în esența lui, să fi fost atins, întrucât,
instantaneu, conducerea a fost preluată de un alt nucleu de reprezentanți ai
statului totalitar, și mai radical, de vreme ce a declanșat o întreagă nebunie
prin multiplele atacuri inițiate împotriva altor state. Prin urmare, până una
alta, Statele Unite și Israelul s-au ales cu „praful de pe tobă”, dar și cu un
război care poate deveni de uzură și care riscă să inflameze, atât în plan
militar, cât și în plan economic, întreaga planetă, într-o măsură mult mai mare
decât războiul din Ucraina, care durează de patru ani.
În subsidiar, după ce au lăsat la o parte statele
UE, pe care nu le-au consultat în prealabil, și, la fel, statele NATO, alianța
americano-israeliană a mai avut drept țintă oprirea pentru totdeauna a
finanțărilor de către Iran a entităților statale ori non-statale cunoscute
generic sub denumirea de proxy. Efectul, până una alta, este contrar,
respectivele state și organizații mobilizându-se împotriva alianței
americano-israeliene și declanșând operațiuni periculoase. Ceea ce a
determinat, până una alta, Israelul să se aventureze într-un nou război,
atacând în forță Libanul, cu intenția declarată de a distruge Hezbollahul.
Așa cum arătam și în analiza pe care am publicat-o
ieri, situația se complică și mai mult prin punerea într-un pericol grav a
întregii economii mondiale, dependentă în mare măsură de tranzitul de mărfuri,
în special de produse petroliere, prin strâmtoarea Ormuz. Care, Doamne ferește,
de la o zi la alta, poate fi definitiv închisă.
Iar bomboana pe colivă o pune Donald Trump, anunțând
o intenție aproape sinucigașă, în condițiile în care o va materializa. Și
anume, trimiterea de trupe pe teritoriul statului iranian, pentru a declanșa un
război terestru. Și asta în condițiile în care Uniunea Europeană nu agrează
acest război și nu va participa la el, la fel cum nici NATO, cea mai puternică
alianță militară din toate timpurile, nu s-a implicat în conflict și nici nu se
poate implica, în condițiile în care o serie de state, cu mari comunități
musulmane, în frunte cu Turcia, se opun implicării lor.
Și mai neliniștitor este efectul acestui război, în
bună măsură scăpat de sub control, asupra populației din statele implicate.
Începând cu Statele Unite, unde, în urma unui sondaj cu rezultate comunicate
ieri, un procent majoritar al cetățenilor chestionați dezaprobă acest război și
dorește ca el să fie sistat. Este adevărat că în Statele Unite trăiesc
comunități de arabi, de musulmani, dar acestea nu sunt majoritare sub aspect
numeric, ceea ce înseamnă că opoziția față de războiul declanșat de Statele
Unite și Israel este susținută și de o bună parte a cetățenilor americani,
non-arabi și non-musulmani. Iar ceea ce se întâmplă în Statele Unite, fără a
mai fi necesare sondaje de opinie, se întâmplă și în întreaga lume occidentală.
Va fi extrem de interesant să vedem, în următoarele zile, care este opinia
cetățenilor din statele lumii arabe, atacate zi de zi de drone și rachete
iraniene, sub pretextul existenței pe teritoriul lor a unor baze militare
americane, atacuri în care sunt vizate și/sau, în special, facilitățile de
transport aerian, naval și terestru ale acestora. Această operațiune de
anvergură a Teheranului va ostiliza, în cele din urmă, executivul statelor
respective? Și care va fi, până la urmă, reacția populației? Mă refer la
populația autohtonă și mai puțin la populația de turiști sau alcătuită din cei
care, din diverse motive, s-au stabilit temporar, cu arme și bagaje, în
respectivele țări.
Din orice unghi am privi lucrurile, posibilitatea
anunțată de Donald Trump de a invada Iranul pe cale terestră, dacă va fi
materializată, se va dovedi o decizie catastrofală, care va genera cheltuieli
uriașe, mari sacrificii în plan financiar și uman și nu se va putea solda cu
nicio victorie semnificativă. Și să nu uităm că Donald Trump a intrat în cea
de-a doua parte a ultimului mandat pe care îl poate deține în calitate de
președinte al Statelor Unite, puterea republicanilor care îl susțin începând,
așa cum este logic să se întâmple, ținând cont de ciclicitatea politică, să se
clatine.
Autor:
Sorin Roşca Stănescu
Sursa:
https://corect-news.ro/toate-obiectivele-lui-donald-trump-au-fost-ratate/
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu