de Gheorghe Pârja
Șocurile provocate de criza bugetară din ultimele
luni, care s-au pogorât peste oamenii acestei țări, numită România, le-au
întors sufletele pe dos, mai ales în ajunul sărbătorilor pascale. Domnul a
intrat în Ierusalim cu ramuri de măslin, semn al păcii și înțelegerii între
oameni, pe când lumea noastră politică, că și acolo sunt oameni, ne oferă un
spectacol al discordiei, o vrajbă greu de înțeles într-o atmosferă
internațională cu războaie care nu mai dau de capăt. O ciudă politică fără
omenie în viața noastră imediată, că îmi vine să îmi vând televizorul. Dar de
unde aș afla știrile, să scriu pentru dumneavoastră, stimați cititori? Așa că
mergem mai departe cu lumea asta.
Și le spun oamenilor politici să lase lumea cum este
ea, să nu o facă și mai rea! Parcă aud multe voci: ce, asta e o lume bună?
Aveți dreptate să nu fiți de acord cu expresia mea, dar ne putem găsi și oaze
de împăcare cu noi. Dar și cu alții. Avem o lume frământată de vești, care,
multe dintre ele, corespund realității. Ne lovim de ele în fiecare zi. Și ne
întrebăm de unde vine starea aceasta de fapt, cine poartă răspunderea? Să o iau
pe îndelete. Criza fiscală este provocată de dezmățul financiar al guvernărilor
din legislația trecută, unde s-au evidențiat pesediștii conduși de Ciolacu și
liberalii îndrumați de generalul Ciucă. Așa spun analiștii acelei guvernări.
Care se răsfrâng și în actuala putere.
Paradoxal, cele două formațiuni politice fac parte
din coaliția guvernamentală actuală, iar PSD joacă rolul de nemulțumit, fiind o
sursă a instabilității politice. Spun economiștii că pesediștii au provocat
criza fiscală, soldată cu un deficit al bugetului de stat de 9,4%. Ei, care fac
acum opoziția unui partid de la putere, uită cum s-a ajuns aici. Întrebări
firești despre cine a adus țara în această criză? Guvernele noastre scumpe și
dragi, ori mecanismele autoritare din afara țării? Tot aud că România este o
colonie, că mergem ploconiți la Marea `Poartă europeană. Eu cred că trebuie să
ne respectăm înțelegerile făcute, iar consultarea nu se numește închinăciune.
Să ne întrebăm ce am fi făcut în aceste vremuri
extrem de tulburi dacă nu eram în Uniunea Europeană? Și în NATO. Dar să revin
acasă. Criza fiscală cu deficit ne-a adus în starea de degringoladă. Nu știe
stânga ce face dreapta pentru binele național. Noul guvern, care s-a învechit,
condus de liberalul Ilie Bolojan, tot încearcă să repare țara stricată de cei
care vor mereu să fie la bucate. Premierul, zic cei din Coaliție, și-a depășit
misiunea asumată. A căutat să anuleze efectele crizei, dar nu să elimine și
cauzele producerii acesteia.
Editorialistul Toma Roman, redactorul-șef al
revistei Formula AS, prietenul din perioada mea bucureșteană, scrie:
„premierul, și echipa lui, au scos la iveală că deficitele cronice ale
bugetului de stat al României se datorează confiscării instituțiilor statului
de către grupările politice dominante, care le-au alienat rolul, dându-le o
destinație strict clientelară de satisfacere a intereselor particulare ale susținătorilor
lor. PSD-ul, care s-a aflat permanent la șefia administrației țării, favorizând
categorii profesionale cu rol major în funcționarea statului.”
Este o temă de zi și noapte, în ultima vreme, de
reformulare a guvernului, noi alianțe, și înlocuirea premierului Bolojan. Nu am
nici o sensibilitate față de bonomul bihorean, sunt și eu om și mă întristez
când face tăieri din veniturile oamenilor cu venituri modeste, când nu are
înțelegere omenească pentru cei care sunt dați afară de la locul de muncă. Reproșez
premierului că nu are îndurarea firească de a explica deschis de ce a recurs la
aceste măsuri care ne-au stricat sărbătorile. Dar s-a ajuns la fundul sacului.
Și e greu de explicat pe sărăcia celor mulți. Și ei așteaptă nu doar
explicații. Și nu înțeleg de ce nu se taie și de la cei cu venituri nu mari,
foarte mari.
Că tot suntem în post îi invit pe toți să se
privească în oglindă. În oglinda care nu minte, nu cea fermecată, ci aceea care
spune adevărul despre înfățișarea sufletului, a conștiinței omului politic. Sau
ei au frică de oglinzile curate în care să se oglindească?. Nu vă fie frică de
oglinzi. Priviți-vă în luciul lor. Că numai așa veți ști ce se întâmplă cu noi.
Ce vreți cu noi!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu